Cum arată echivalentul polonez al stațiunii Poiana Brașov? Ce au reușit să facă autoritățile pentru a atrage turiști și ce poate învăța România?

Szczyrk, cea mai mare stațiune de schi din Polonia, pe care, cel puțin la prima vedere, am asemănat-o cu Poiana Brașov, a găsit formula de succes în turism: își păstrează tradițiile, respectă natura, dar aduce și modernul și adrenalina în același loc. La această rețetă se mai adaugă și puțină gastronomie, un strop de distracție, dar și ceva liniște. Rezultatul e pentru toată lumea, pasionați de sporturi, de relaxare, de natură sau gastronomie. Doar celor care nu vor să o descopere, stațiunea nu li se va dezvălui.

Mereu am tendința de a compara locurile în care ajung cu ceea ce știu deja. Nu știu dacă din cauza faptului că am văzut prea puține destinații din lumea asta sau pentru că aș vrea să creez o competiție între locul în care ajung și cel pe care îl știu deja.

Se mai spune că suntem legați de pământul nostru natal. Nu știu dacă teoria pământului sacru mi se potrivește însă. Cred, mai degrabă, că lumea asta e atât de mare, încât e aproape imposibil ca între două locuri să nu existe și similarități. De multe ori, asemănările nici nu le identific intenționat, cumva răsar în mintea mea, de parcă acea comparație era gata pregătită să se arate.

La fel mi s-a întâmplat cu Szczyrk (pronunția e grea, nu vă faceți griji cu ea, învățați exact ce și cum când ajungeți acolo) din Polonia și Poiana Brașov din România. Sigur, numele nu se aseamănă deloc, iar denumirea stațiunii poloneze e greu de pronunțat chiar și de către unii localnici, care sper să nu mă fi mințit ca să nu mă simt prost că nu pot desluși pronunția unui cuvânt fără nicio vocală.

Sentimentul că există asemănări între cele două destinații a fost primul care s-a ivit odată ajunsă în stațiunea poloneză, asta și pentru că peisajul montan este similar cu acela cu care ne-a obișnuit Poiana Brașov. Dar, odată ce am pus piciorul în Szczyrk, am găsit și primele diferențe, care s-au înmulțit pe măsură ce am început să descopăr tot mai multe lucruri pe care le are de oferit acest loc.

Situată în munții Silesia Beskids, Szczyrk este cea mai mare stațiune de schi din Polonia, cu circa 40 de kilometri de pârtii, mai mult decât dublu față de Poiana Brașov.

Pârtiile de schi ajung până la o altitudine de 1.200 de metri, cel mai înalt vârf fiind Skrzyczne, marcat cu un monument al unei broaște. Potrivit unei legende, numele acestuia provine de la cântecul broaștelor, care ar fi existat într-un iaz aflat cândva în același loc.

Stațiunea are și o infrastructură pe cablu bine pusă la punct, formată dintr-un sistem de telegondolă și câteva de telescaun. Acestea sunt doar câteva dintre argumentele pentru care turiștii care ajung în zonă nu vin doar din restul Poloniei, ci și din Cehia și Slovacia.

Stațiunea poloneză nu avea însă imaginea de astăzi în urmă cu circa zece ani. Autoritățile locale au folosit ultima decadă pentru a se dezvolta după ce au înțeles că turismul este cartea pe care trebuie să o joace pentru a crește economia locală. Din acel punct, Szczyrk a început să devină o destinație nu doar în sezonul de iarnă, ci în întreg anul, pe măsură ce au fost adăugate facilități și activități destinate unei palete mai largi de oaspeți. Dacă în sezonul rece pasionații de adrenalină vin să practice diverse tipuri de sporturi de iarnă, în restul anului ei au la dispoziție trasee montane care pot fi parcurse atât făcând trekking, cât și pe bicicletă.

Eu am vizitat Szczyrk în luna octombrie, când natura și-a luat veșmintele de toamnă și s-a colorat toată în nuanțe de galben, maro și cărămiziu. Și cum nici afară și nici în calendare vremea nu permitea practicarea sporturilor de iarnă, una dintre opțiuni a fost un traseu cu bicicleta prin munții care înconjoară stațiunea. Există mai multe centre de închirieri de biciclete, însă pentru astfel de trasee sunt recomandate cele electrice, mai ales pentru aceia care nu fac asemenea activități în mod frecvent.

Traseul ales a avut o durată de circa trei ore, perioadă în care efortul depus a fost îndulcit de priveliștile care s-au ivit la fiecare capăt de pantă. Cel mai înalt punct în care am ajuns este vârful Klimczok, cu o înălțime de 1.117 metri.

De sus, din munți, nu doar că simți că ești mai aproape de cer, dar senzația pe care ți-o dă fiecare cucerire de vârfuri este că lumea e la picioarele tale.

Szczyrk are și Enduro Trails by Trek, un complex de piste de biciclete cu un singur sens, deschis în 2019. Spre deosebire de alte trasee din stațiune, acesta este proiectat special pentru biciclete, departe de drumurile pietonale. În total, în stațiune sunt șase trasee de diferite niveluri de dificultate cu o lungime totală de 16 kilometri. Tot în zonă există și mai multe trasee montane, dar și alte obiective la care se poate ajunge pe jos sau cu bicicleta.

Pe lângă faptul că oferă activități sportive, Szczyrk este și gazda unor evenimente precum festivaluri de muzică pe timpul iernii și festivaluri culturale în rest. Atragerea turiștilor în număr tot mai mare a dus invariabil și la creșterea capacității de cazare, care a ajuns la circa 10.000 de locuri doar în stațiune. Iar gastronomia nu este nici ea un capitol ignorat, mai ales că bucătarii se joacă cu produse tradiționale pe care fie le-au păstrat în forma clasică, fie le-au interpretat într-o înfățiașare modernă. O supă de varză Kwasnica, specifică zonelor montane din Polonia, un colțunaș sau o ruladă de carne sunt câteva dintre preparatele care pot compune o masă în stil polonez.

Dezvoltarea turismului pe orizontală, realizată atât de mediul privat local, cât și de autoritățile din zonă, a atras și marile investiții. Karol and Jakub Prozner, doi frați antreprenori care au businessuri în domeniul producției de cuie și remorci, au intrat pentru prima dată în domeniul hotelier prin încheierea unei colaborări cu grupul internațional Accor pentru deschiderea hotelului Mercure Szczyrk.

Clădirea hotelului actual există din anii ’70, găzduind anterior tot o unitate de cazare ce a funcționat sub numele de Orle Gniazdo (cuibul vulturului – trad.), datorită formei sale arcuite. Cei doi frați au cumpărat imobilul înainte de pandemie, iar de atunci și până în luna septembrie a acestui an, când a fost redeschis ca hotel, acesta a trecut prin ample lucrări de renovare și modernizare.

Hotelul Mercure Szczyrk are o lungime de 330 de metri (dacă activitățile din stațiune nu sunt de ajuns, la două-trei ture de hotel faci numărul minim de pași recomandați), fiind printre cele mai lungi unități de profil din Europa. Are o capacitate de 447 de camere, cărora li se adaugă restaurantele Seasons și Flame, unde se gătește live la flacără. Însă unul dintre atuurile acestui hotel este Wow Bar, un mic bar amenajat într-un stil care amintește de o cabană la munte, ce oferă o priveliște directă către vârful Skrzyczne.

Această inaugurare vine să diversifice și mai mult gama de activități și servicii pe care Szczyrk le oferă, atât prin gastronomia pe care o promovează, cât și prin sala de conferințe cu o suprafață de 2.500 de metri pătrati, care ar putea atrage nu doar evenimente private precum nunți, ci și conferințe sau diferite evenimente corporate.

În concluzie, chiar dacă asemănările între Szczyrk și Poiana Brașov ar putea fi evidente la o primă privire, farmecul călătoritului constă în faptul că fiecare loc are ceva al său. Iar uneori, acel ceva e greu de pus în cuvinte. Unele locuri se dezvăluie doar dacă încerci să le descoperi. Ce am descoperit la Szczyrk? Că reușește să își păstreze tradițiile, să respecte natura și să aducă modernul și adrenalina în același loc, cum poate alte locuri nu o fac.

Călătorii