Cum a ajuns un ofiter de armata sa deseneze si sa vanda costume de nunta

Timp de 14 ani, Gabriel Muraru a fost ofiter in cadrul unei unitati militare din Piatra Neamt. Dupa inca 7 ani, este cel care le spune romanilor cum sa se imbrace in cea mai frumoasa, teoretic, zi din viata lor: ziua nuntii. Mai mult, el creeaza designul, el produce modelele si tot el le vinde tinutele de gala prin propriile magazine. Care se numesc – cum altfel – Alb si Negru. Si au acelasi consultant ca si magazinele Zara.
“Bucurestenii nu au aproape deloc rabdare sa probeze mai multe modele, si in cele din urma ajung sa cumpere produsele care sunt prezentate pe posterele din magazin”. Astfel descrie Gabriel Muraru, in varsta de 35 de ani, comportamentul mirilor cand vine vorba sa-si cumpere tinuta pentru nunta.“Sunt pe de o parte cei care prefera in viata de zi cu zi tinuta sport, lejera, si pe care orice camasa, haina sau chiar lavaliera ii face sa se sufoce. Acestia cumpara costume pe care sa le foloseasca si cu alte ocazii, fiind oameni foarte practici”.Sunt apoi cei intre 30 si 45 de ani, care de cele mai multe ori cumpara doua costume, unul pentru cununia civila si unul pentru cea religioasa si pentru seara. “Un element aparte sunt cei care au parinti mai conservatori. Ei vin cu parintii in magazine si de cele mai multe ori cumpara smoking-uri. Acestia sunt tributari cutumei din perioada interbelica privind cele trei costume pe care trebuie sa le aiba un barbat in gardeorba: unul gri cu doua perechi de pantaloni – uni pentru intalniri lejere si in dungi pentru plimbari, negru cu vesta pentru intalnirile de dupa amiaza si cele oficiale si smoking pentru ocazii festive sau receptii” spune Muraru.
Cand este intrebat de pasiuni, Muraru aduce vorba de moda. “Aveam acasa tot timpul reviste de moda din strainatate, pe care le citeam cu atentie”. Cu o astfel de “inspiratie” a ajuns sa creeze propriile tipare de imbracaminte. Ocazia sa le puna in practica a venit dupa Revolutie, cand, dupa ce a terminat Scoala Militara de Ofiteri din Suceava, a fost repartizat intr-o unitate militara din Piatra Neamt.“Sotia terminase facultatea de Geodezie si ne-am mutat impreuna la Piatra Neamt. Am cumparat o masina de cusut Singer electronica, eu realizam tiparele, iar sotia le cosea”. Erau anii in care se vindea orice fel de produs. “Noi am gasit bresa in piata: fustele pantalon. Se vindeau ca painea calda si la fiecare produs vandut aveam profit de cel putin 100%”. Au ajuns sa faca mii de fuste pantalon pe luna, iar apoi, pe masura de volumul comenzilor crestea, au mai cumparat o masina de cusut.“Am facut apoi confectii sport, haine si alte produse de acest gen”.

Am lucrat pentru Sidex
Afacerea a inceput sa dea semne de oboseala in 1992-1993 cand incepuse sa apara TVA-ul si incepuse sa treaca perioada buticurilor. “Am cumparat un mic teren impreuna cu un asociat si am inceput sa producem echipamente de protectie. Am ajuns sa vindem echipamente pentru Sidex, unde ne plateau in tabla si pentru Centrala de la Cernavoda”.
In 1996, si-a dat demisia de la Unitatea militara. “Eram privit ca un “privatizat” de genul celor aparuti dupa Revolutie, care castiga mai mult decat coloneii cu ani grei in spate. Nu am mai rezistat si mi-am dat demisia. A fost un soc. Nu mai imi venea sa ies din casa”.
Astfel a inceput Dinasty, adica afacerea care ii va aduce anul acesta o cifra de afaceri de peste 3 milioane euro. “Capatasem experienta si vroam sa trecem la produse “serioase”. Increcam sa gasesc in comert cravate moderne, dar in permanenta constatam ca oferta din magazine era neinteresanta. Am decis astfel sa incepem productia de cravate. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa cumpar “book of tie”, o carte in care se spunea totul despre cravate. Aici am aflat ca denumirea de cravata vine de la esarfele pe care le purtau soldatii croati in jurul gatului”.

Am cumparat cooperativa militara
Pe aceeasi au aparut linii de productie pentru lenjerie de barbati si in 1999, costumele de gala.“Am inceput sa producem costume la o cooperativa militara, sau mai exact, o cooperativa care realiza uniforme militare. Aveam o relatie amicala cu seful cooperativei din perioada cat am fost ofiter. Productia a crescut gradual, pana am ajuns la 300 de costume pe luna. Comenzile de la Minisiterul Apararii incepusera sa scada, astfel ca am cumparat intrega sectie in care erau 30 de angajati. Acestia lucrau pe masini cu pedala, iar noi aveam nevoie de productii tot mai mari”. Pasul ulterior a fost, cum era si normal, retehnologizare.“Am cumparat masini noi cu banii dintr-un credit Phare. Intre timp, deschisesem primul magazin Alb si Negru in Piatra Neamt”. Productia a crescut intre timp, ajungand in prezent la 30,000 de costume pe luna.“Oferim acum intreaga gama de produse pentru nunta: costum, camasa, lavaliera, pantofi”.

tinta: Europa
Ce ramane de facut ?“Vrem sa ajungem in acest an la 12 magazine in toata tara, iar la sfarsitul anului viitor la 20 de magazine. Urmatorul pas este deschiderea de magazine in strainatate: Italia, Danemarca sau Elvetia. Nu am gasit inca spatii cu vad, insa nu in aglomerari comerciale”.Europa nu este insa singura tinta a lui Muraru.“La Moscova exista o piata fabuloasa, insa a doua zi pot sa raman fara nimic”. Orice plan de dezvoltare este supervizat in prezent de un consultant extern, platit dintr-un credit nerambrusabil oferit de Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD).“Este acelasi consultant pe care il are si reteaua Zara. Vine o saptamana in fiecare luna timp de doi ani la noi si ne supervizeaza toate miscarile”. ionut.bonoiu@zf.ro

Stil de viață