Cu două ore întârziere, concertul Guns N'Roses a lăsat de dorit - presa
"Axl Rose, de la Guns N' Roses, a cântat, marți seară, la București cu câțiva ani mai târziu decât ar fi trebuit. Și s-a simțit. Cu o trupă nouă - instrumentiști care măcar încercau să dea tot ce este mai bun pe scenă -, domnul Rose a fost mai interesat să schimbe sacouri și pălării decât să cânte", scrie Mediafax într-un articol în care obsevă întârzirea de două ore a concertului, "lucru cu care…
“Axl Rose, de la Guns N’ Roses, a cântat, marți seară, la București cu câțiva ani mai târziu decât ar fi trebuit. Și s-a simțit. Cu o trupă nouă – instrumentiști care măcar încercau să dea tot ce este mai bun pe scenă -, domnul Rose a fost mai interesat să schimbe sacouri și pălării decât să cânte”, scrie Mediafax într-un articol în care obsevă întârzirea de două ore a concertului, “lucru cu care, de altfel, Axl Rose și-a obișnuit fanii de-a lungul timpului”.
deși de la jumătatea concertului muzicienii de la Guns N’ Roses s-au străduit mai tare, o parte a publicului nu a avut răbdare să rămână până la final, mulți dintre spectatori părăsind spațiul de desfășurare a evenimentului pe parcursul acestuia.
“Așteptați cu câțiva ani mai devreme, ca multe trupe care au concertat în România în ultimul timp, cum ar fi Aerosmith și AC/DC, Guns N’ Roses nu s-a ridicat la nivelul “speranțelor” celor prezenți. Și, în comparație cu concertele susținute de membrii celorlalte două trupe, care, deși mai “bătrâni”, au cântat și au dansat ca la 15 ani, cei de la Guns N ‘Roses – și în special Axl Rose, singurul rămas din componența originală a formației, lansată în 1985 – au părut obosiți. Și, în mod clar, nici sonorizarea nu i-a ajutat prea mult”, scrie Mediafax.
“N-am plătit pentru Guns N’Roses, eu pentru Axl Rose am plătit. Am plătit să-l văd bătrân, gras și cu o mustață pe oală, pe el, pe sex simbolul de acum 15 ani după care suspinau prietenele noastre”, scrie Florin Negruțiu în Gândul.
“Știam că întârzie, așa că m-am bațâit de pe un picior pe altul citind în gând înainte și înapoi reclama luminoasă de la World Trade Center, în așteptarea momentului în care -mă gândeam eu subversiv- mulțimea avea să arunce cu pahare în el, ca la Dublin”.
Între părțile bune care i-au plăcut se numără si faptul că “Rock-ul sună bine și când e cântat prost. Vocea inconfundabilă a lui Axl Rose a sunat uneori spart, dar energia lui și a trupei a compensat această problemă.”
De asemenea, spre deosebire de concertul din Dublin, “n-a aruncat nimeni cu pahare. Huiduielile au încetat după primele acorduri, odată ce lumea a înțeles că cei de pe scenă nu vor să-și bată joc de nimeni și că întârzierea e doar o toană de star rock. Cei care au plecat la început au pierdut. Pe la mijlocul concertului, mulțimea a început să se dezmorțească, mai ales că începuseră melodiile cunoscute, de la “You Could Be Mine”, la “November Rain” și apoi “Don’t Cry”. Finalul exploziv, cu “Paradise City”, a fost momentul de forță al unui spectacol generos, întins pe mai bine de două ore”.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
București, ce bine că ești! Cum arată un city break în Capitală la recomandarea Anei Rubeli? „Aș începe cu zona Cotroceni, apoi Icoanei-Ioanid, aș continua pe străzile din jurul bulevardului Dacia, apoi spre Armenească și Cartierul Evreiesc”
Cristina Roșca, După Afaceri Premium: București, ce bine că ești!
