Cristina Roșca, După Afaceri Premium: Povestea poveștilor

Luna decembrie a fost și continuă să fie, pentru mine (deși cred că nu sunt deloc unică aici), sinonimă cu sărbătorile, cu zăpada și, bineînțeles, cu cadourile. Filmele specifice perioadei, bradul care luminează aproape continuu și pledurile îmblănite, în mijlocul cărora mă cuibăresc, sunt și ele ingrediente de bază în „rețeta“ acestor zile. Și totuși, nu ar fi ultima lună din an dacă nu ar mirosi în casă a scorțișoară și dacă nu ar ieși cozonaci rumeni și grăsuți din cuptor. Pentru că, încă din copilărie, datorită bunicii mele, perioada asta este sinonimă și cu aceste arome și gusturi. E sinonimă cu gastronomia. Și cu ospitalitatea.

Chiar și așa, deși sunt un fan declarat al iernii, al Crăciunului și al zilelor pre și post-mergătoare, de câțiva ani deja, la După Afaceri Premium am decis ca numărul de decembrie, ultimul din an, să nu fie unul cu specific, am ales să nu „fredonăm“ Jingle Bells în scris, să nu-i (mai) trimitem scrisori lui Moș Crăciun și să nu vorbim despre cele mai inspirate daruri de pus sub brad. Și nu pentru că nu am mai avea ce scrie despre asta, ci pentru că noi privim orice poveste pe care o creionăm ca pe un dar pentru cititorii noștri. Pentru că,

într-o lume care circulă mereu cu viteza a cincea și cu piciorul pe pedala de accelerație, pe care o apasă până la podea, zilele de tihnă sunt un dar, iar lecturile cu sens, scrise cu simțul frumosului în minte, nu fac altceva decât să pecetluiască acest zen.

Iar pentru ediția curentă, am plămădit și scos din „cuptorul“ redacției povești numai bune pentru a fi savurate lângă brad, lângă sobă ori șemineu, în vârful patului sau în mijlocul familiei. Și așa se face că luna decembrie este – la noi – foarte mult despre tot ce înseamnă universul ospitalității. Pare că am făcut-o intenționat în context, dar de fapt așa s-a întâmplat.

Vă povestim despre unii dintre cei mai cunoscuți chefi de la nivel internațional, dar aducem în prim-plan și inițiativele „tizilor“ lor autohtoni. Vă invităm să degustați licori speciale, cu sute de ani de istorie, dar nu oricum, ci din paharele potrivite (vă ajutăm noi să le alegeți!). Iar dacă nu vă plac băuturile cu multe grade, avem pregătită și o poveste despre ceai, a doua cea mai consumată băutură din lume după apă.

Dacă cumva căutați sugestii de escapade în aceste zile, avem și aici pregătite mai multe povești și propuneri, toate de pe plaiuri mioritice, iar asta pentru că, în mod absolut remarcabil, apar tot mai multe opțiuni ce merită luate în considerare.

Mă voi opri aici cu dezvăluirile, dar ce pot să vă spun sigur e că în paginile revistei veți mai găsi și alte subiecte ce merită la fel de multă atenție.

Când eram mică, urmăream cu religiozitate la televizor un desen animat numit „Cartea cărților“. Mi-am amintit de el recent. Nu cred că eu sau colegii mei am găsit și am scris încă povestea poveștilor, nici nu știu dacă ea există, dar pot să vă promit că vom continua să o căutăm și anul viitor.

Pe curând! Pe 2024!

Gastronomie