Cinemateca Franceza. O memorie a filmului

Un amestec inovator: o institutie cinematografica cu vechi renume si o cladire ultramoderna semnata de arhitectul Frank Gehry.

O noua infatisare a Cinematecii Franceze. “Raiul cinematografiei”, se afla (totusi) la Paris.

Situat pe Rue de Bercy, noul muzeu al cinematografiei din Paris, o cladire cu turnulete cochete acoperite cu ceramica si fatade iluzorii din piatra, chiar pare ivit dintr-o pelicula de desene animate. Cladirea cu forme jucause construita in 1994 la marginea parcului Bercy pentru a deveni sediul Centrului American (o organizatie culturala privata, desfiintata la scurt timp) a fost vacanta timp de aproape zece ani.

Chiar daca noul sediu are o istorie scurta, pe de alta parte Cinemateca Franceza, fondata in 1936, a fost prima entitate culturala dedicata redescoperirii, restaurarii si pastrarii filmelor vechi pentru a putea fi oferite publicului.

Sub conducerea legendarului, dar nu mai putin controversatului Henri Langlois, Cinemateca a devenit o institutie cu renume in domeniu, Langlois castigand in 1974 un Oscar onorific pentru eforturile de a transforma cinemateca intr-o adevarata “memorie a filmului”. Din cauza statutului financiar precar (dependenta din punct de vedere material de guvern), Cinemateca si-a tot mutat sediul, in 1963 ajungand in subsolul complexului muzeal al Palatului Chaillot.

Dupa o perioada de dezbateri si dupa ce si-a clarificat statutul “politic” Cinemateca se bucura acum de un sediu pe masura.

Restaurata pe dinafara, reorganizata pe dinauntru, noua Cinemateca gazduieste acum trei sali de proiectie de dimensiuni impresionante, o a patra fiind rezervata proiectiilor in scopuri didatice. Arhivele sale cuprind peste 40 de mii de filme, iar biblioteca contine variate lucrari de specialitate (fiind cunoscuta sub numele de “Bifi” – Bibliotheque du Film). Include, de asemenea, sali pentru studiu (unde se pot viziona o serie de documente video), o arhiva impresionanta de filme istorice “de colectie”, o galerie spatioasa pentru expozitii temporare, o librarie de specialitate. Toate acestea au fost deja deschise publicului incepand cu luna septembrie. Si in curand se va deschide restaurantul cinematecii. Asa cum marturiseste directorul institutiei, Serge Toubiana, “cladirea reuseste sa creeze, ea insasi, o atmosfera speciala: este moderna, luminoasa, cu vedere la parc, in genul unui campus universitar. Ne va permite sa ne largim publicul, sa scapam de Ãghetto-ulÃ cinefil si sa ajungem la o audienta generala”, adauga acesta. Si cum era de asteptat, (francezii sunt adevarati devoratori de film) de la deschiderea oficiala de luna trecuta, muzeul a atras mai bine de 40 mii de vizitatori.

Lui Frank Gehry, arhitectul canadian care a construit cladirea, agenda foarte incarcata nu i-a permis sa ajunga la deschiderea oficiala, dar se arata foarte incantat de noii “locatari” ai proiectului sau, chiar daca in timpul restaurarii doua dintre spatiile destinate a fi sali de spectacol au fost reinventate si transformate intr-o galerie si o sala de proiectie. Cinemateca Franceza se relanseaza in forta. Expozitia inaugurala – “Renoir Renoir” (deschisa pana in 9 ianuarie) este o comparatie indrazneata intre picturile impresioniste ale lui Auguste si filmele fiului sau, Jean Renoir, unul dintre cei mai renumiti regizori francezi (“La Grande Illusion”, “La Regle du jeu” s.a.). Asemanarile sunt uimitoare: pictura lui Auguste “Balansoarul” este redata aproape identic in filmul lui Jean din 1936 “O zi la tara”.

Pe langa aceasta expozitie temporara, Cinemateca isi surprinde publicul cu o expozitie permanenta: “Passion Cinema”. Aceasta urmareste istoria cinematografiei de la afisele de secol 17, pana la costumele din filmele contemporane. Designerul italian Massimo Quendolo aduce un plus de magie expozitiei printr-o instalatie eleganta care recreeaza atmosfera “ireala” a filmului de la inceputurile sale. stela.nadoleanu@zf.ro

Cultură