Cel mai frumos cer de pe pamant e la Padova. Pictat de Giotto

Daca ati vizitat Italia, sigur ati trecut prin Venetia. Iar de la Venetia la Padova sunt doar 30 de kilometri. Merita sa-i parcurgeti macar si pentru a scapa putin de nebunia turistica de care este cuprinsa laguna.

Padova este cunoscuta pentru cea mai veche gradina zoologica din Europa (1545), pentru una dintre cele mai vechi universitati din Italia (1222) si pentru monumentala Bazilica a Sfantului Anton. Tot aici descoperim o capodopera a artei medievale, Capela Arena sau Scrovegni. Capela face parte din Musei Civici di Padova, un complex expozitional mai vast care mai cuprinde un muzeu de arta medievala si moderna, un muzeu de arheologie, biserica Eremitani si palatul Zuckermann.

In anul 1300, Enrico Scrovegni, unul din oamenii de vaza ai orasului, a cumparat o bucata de teren din zona ruinelor arenei romane, pentru constructia unui palat rezidential. Alaturi, a ridicat o capela dedicata Fecioarei Maria, in amintirea tatalui sau. Realizarea picturii interioare a fost incredintata toscanului Giotto di Bondoni, care a lucrat la decorarea micului lacas intre anii 1303 si 1305. Alte opere importante ale sale pot fi vazute la Roma, Assisi si mai ales la Florenta, unde, printre altele, a condus lucrarile pentru constructia Domului, a proiectat Campanile (spectaculoasa clopotnita a Domului) si a lucrat in Bazilica Santa Croce. Giotto este considerat artistul care a impus perspectiva in pictura italiana, contribuind decisiv la eliberarea de stilul bizantin. Se spune ca atunci cand Papa Bonifacio al VIII-lea a cerut o dovada a maiestriei sale, Giotto si-a inmuiat pensula in rosu si dintr-o singura miscare a trasat un cerc perfect. La vederea lui, papa a realizat geniul si vizionarismul acestuia.

Dupa achizitionarea capelei de catre municipalitate in anul 1880, aceasta a fost subiectul a numeroase lucrari de intretinere si restaurare. Astazi, atentia acordata acestei opere de arta este deosebita. Starea constructiei si a frescelor, temperatura si calitatea aerului din interior sunt atent urmarite. Si accesul publicului se face pe baza de rezervare, fiind limitat la serii de cel mult 25 de persoane. Inainte de a intra in capela, vizitatorii trebuie sa petreaca 15 minute intr-o sala de aclimatizare, unde pot urmari un documentar despre opera maestrului si despre eforturile care se fac pentru conservarea ei. Detaliile aflate sporesc interesul pentru ceea ce urmeaza.

Ajunsi inauntru, sunteti lasati sa admirati, dupa bunul plac, biserica, de un stil arhitectonic foarte simplu, si frescele care o acopera aproape in intregime. Fara ghid sau audio-ghid. Am fost socat sa vad ca exista asa ceva la Campanile di San Marco din Venetia: oameni cu castile pe urechi, admirand privelistea de sus la comanda, dupa instructiunile de pe caseta. Deasupra intrarii principale este zugravita Judecata de Apoi: Iisus inconjurat de ingeri si de apostoli avand la picioare cetele binecuvantatilor si blestematilor imparatiei cerurilor. Crucea din lemn (expusa acum in muzeu) care impodobea altarul sculptat de Giovanni Pisano, a fost executata tot de Giotto. Cei doi apar si ei aici, alaturi de Dante. Scene din viata Sfintilor Parinti Ioachim si Ana, a Fecioarei Maria si a Mantuitorului sunt grupate de-a lungul celor trei serii de benzi care aproape inconjoara capela. Sub acestea sunt reprezente virtutile si viciile sub forma unor picturi care imita sculptura in piatra. Toate de o frumusete cel putin aparte. Fiecare tablou in parte este o mica bijuterie canonica si artistica si poate fi citit ca o fotograma in succesiunea evenimentelor testamentare. Si, ca la orice film bun, reluarea parcurgerii lor duce la descoperirea de noi intelesuri.

Pe bolta bisericii este reprezentata simplu bolta cereasca: stele galbene pe un fenomenal cer albastru, de unde vegheaza Fecioara si Pruncul, inconjurati de profeti. Albastru prezent, de altfel, peste tot in Capela Scrovegni. Albastru de care nu va veti satura in sfertul de ora de admiratie la care aveti dreptul pentru cei 12 euro platiti pe bilet. Acelasi cer ocrotitor exista si acasa, la Manastirea Bogdana din Radauti. insa de un albastru mai sters si mai trist, la fel ca si restul picturilor de aici. Istoria ctitoriei voievodului Bogdan I (dupa toate probabilitatile) este la fel de tulbure ca si vremurile care au trecut peste ea. Manastirea ridicata in jurul anului 1360, pe locul unei capele mai vechi, de lemn, este primul lacas de cult de piatra din Moldova si singurul ramas nemodificat pana azi, cu exceptia pridvorului adaugat de Alexandru Lapusneanu in 1559. Necropola domneasca a Musatinilor, manastirea a fost resedinta episcopala si se pare ca, pana la recunoasterea oficiala de catre Constantinopol a Mitropoliei Moldovei, a fost si resedinta mitropolitana.

Odata cu ocupatia habsburgica, manastirea a fost desfintata, transformata in biserica parohiala (de mir), o parte din chilii au fost daramate, iar o alta parte transformate in grajduri pentru caii garnizoanei austriece stationata aici. Dupa eliberarea Bucovinei, manastirea a continuat sa functioneze ca biserica parohiala pana la transformarea ei in “monument istoric” de catre regimul comunist. In sfarsit, anul 1992 a adus redeschiderea manastirii si pe primul ei staret de dupa 1775.

Primul strat de pictura dateaza din vremea lui Alexandru cel Bun. Nu se cunoaste in ce masura repictarile si restaurarile ulterioare au respectat zugraveala originala, dar ultima interventie a fost facuta in 1880 de Epaminonda Anibal Bucevschi, unul dintre cei mai de seama pictori iconari bucovineni. Acesta a adaugat unele elemente decorative interesante, considerate de unii la limita kitsch-ului. Bucevschi, prieten cu Eminescu si Porumbescu, este cunoscut si pentru ca a contribuit la realizarea picturii catedralei din Zagreb si pentru ca a restaurat pictura bisericii Sf. Nicolae domnesc din Iasi. Tot el este autorul controversatului portret laic al lui Stefan cel Mare, in care domnitorul apare in alta ipostaza decat cea fixata in imaginarul national colectiv. Tabloul, realizat dupa un facsimil din Evangheliarul de la Humor, daruit chiar de domnitor Manastirii Humorului, in 1473, se afla in sectia de arta medievala a Muzeului de istorie din Roman, dupa salvarea lui miraculoasa din grajdurile Primariei Roman, in 1957. Personalitatea artistului se pare ca l-a fascinat si pe dramaturgul Matei Visniec, daca avem in vedere faptul ca unul dintre personajele principale din romanul sau, Cafeneaua Pas-Parol, poarta numele pictorului de la Bogdana.

Un prim pas in restaurarea acestei opere de arta, inclusa in patrimoniul Unesco, a fost facut anul trecut, odata cu mutarea principalelor slujbe in biserica noua din curtea manastirii. Sa speram ca vom reusi sa gasim resursele necesare pentru ca cerul de pe bolta Manastirii Bogdana sa-si regaseasca stralucirea meritata.

Cultură