Ce o inspiră pe designerul Isabelle Vijiiac atunci când creează? Piesele semnate de ea sunt de multe ori unicat. Una din rochiile cele mai iubite, Ondine, a fost inspirată de o carte, Cină cu Picasso

Povestea oficială a Atelierului Isabelle Vijiiac a început să se scrie acum zece ani, însă neoficial ea a înmugurit în mintea fondatoarei de mult mai multă vreme, încă din copilărie, când bunica maternă cocheta cu croitoria și făcea „magia“ de a transforma țesăturile în haine. Viața și-a urmat cursul, dar Isabelle Vijiiac nu și-a pierdut niciodată interesul pentru modă, motiv pentru care a mers la cursurile Facultății de Arte din București, unde și-a educat simțul pentru culori și forme. Procesul de învățare nu s-a oprit însă atunci, ci continuă și astăzi, pentru că în modă se aplică principiul „văzând și făcând“.

„Bunica din partea mamei a fost muza mea. Datorită ei am ajuns să iubesc ceea ce fac azi. A fost punctul meu de pornire“, spune designerul. Bunica maternă a cochetat o vreme cu croitoria, iar nepoata era fascinată când era mică de țesăturile ei și de procesul prin care acestea se transformau în rochii, sacouri ori fuste.

„De fiecare dată când le revăd în dulap, sunt surprinsă de cât de elegante și actuale sunt multe din obiectele ei vestimentare.“

Apoi, deși nu era foarte încântată de drumul ales de nepoata sa, pentru că îl considera greu de parcurs și obositor, îi plăcea ca Isabelle să-i arate ce rochii îi ieșeau din mâini, o încântau fotografiile din ședințele foto.

„Mereu îmi zicea: De unde ai atâtea idei? Cu cine semeni? Părinții mei activează în domenii nu tocmai artistice.“

Pe lângă bunica maternă însă, și mama lui Isabelle Vijiiac a jucat un rol important în dezvoltarea sa și a stilului care o caracterizează.

„Iar pentru că îmi plac simplitatea și țesăturile fluide, naturale, în colecțiile mele trebuie să îi mulțumesc mamei pentru influența pe care a avut-o asupra mea.“ Ea este o persoană căreia îi place să fie mereu în mișcare, de aceea alege să poarte haine cu o croială minimalistă, în culori delicate, fără multe accesorii sau detalii încărcate.

La polul opus, în cazul lui Isabelle, încă de mică, pasiunea s-a împletit mereu armonios cu dorința sa de a fi mereu altfel în ceea ce făcea sau purta. „Am multe amintiri frumoase din perioada adolescenței când stârneam mereu atenția pentru combinațiile inedite din ținutele mele.“

Îi plăceau mult culorile și nu-i era frică să-și asume un stil atipic. Pentru că desena mult și îi plăcea să viseze cu ochii deschiși la propria sa colecție inspirată fiind de revistele pe care i le aducea mama sa din străinătate, a hotărât că cel mai potrivit ar fi să-și îndrepte atenția spre o facultate cu profil artistic, cu specializare în modă. „Și am fost norocoasă pentru că părinții mei m-au sprijinit mereu în visul pe care l-am avut.“

Astfel, la terminarea liceului, designerul a ales să urmeze cursurile Facultății de Arte din București, secția Modă, unde afirmă că și-a educat simțul pentru culori și forme cu ajutorul cursurilor de drapaj și imprimerie textilă.

„Tot ceea ce fac acum este de fapt un proces continuu de învățare, fiindcă țesăturile prind viață diferit pe corpul nostru, pot schimba complet silueta unei persoane, iar culorile îți dau de multe ori și o stare de bine, rezonează cu emoțiile pe care le transmiți.“

Povestea atelierului ce poartă numele fondatoarei a început să se scrie acum 10 ani, într-un moment în care Isabelle spune că a simțit lipsa pe piață a unui atelier de creație vestimentară sur mesure, care să pună în valoare atuurile corpului feminin și care să creeze o estetică personală cu influențe clasice, care să iasă din tiparele cotidianului ce definea moda atunci prin culori, imprimeuri sau siluete.

„Am pornit pe acest drum cu câteva produse pe care le prezentam în cadrul târgurilor de profil din București și ulterior am strâns un portofoliu de cliente care apreciau pe lângă produsul achiziționat și experiența din culise, cea în care rochiile prind viață de la primele probe.“

Acum păstrează pe lângă piesele în serie limitată, realizate made-to-measure, și opțiunea creării unei garderobe personalizate pentru clientele sale. Îi place să rămână la ideea de la care a pornit acest business, vrea să păstreze unicitatea multor piese ce-i poartă semnătura chiar dacă este un proces migălos și care necesită o implicare foarte mare din partea sa pe parcursul creării unui produs nou.

„Nu pornesc niciodată de la ideea că trebuie să urmez tendințele de sezon. Mă las inspirată de țesături, filme, călătorii, cărți, femei cu un farmec aparte ce au influențat lumea artistică.“

Una din rochiile ei cele mai iubite, Ondine, a fost inspirată de o carte, Cină cu Picasso. S-a lăsat purtată de izul acelor locuri din Franța pitorească și și-a imaginat personajul principal purtând această rochie într-o după-amiază leneșă de vară. I se întâmplă la fel și cu personajele din filme, mai ales cele noir, unde se regăsește cel mai mult ca stil.

„Am o fascinație pentru stilul vestimentar al lui Jeanne Moreau, Anna Karina, Monica Vitti, Brigitte Bardot. Și acestea sunt doar câteva exemple.“ Încă revede filmele în care acestea au jucat pentru a redescoperi detalii pe care poate nu le-a observat înainte.

Creează poveștile din jurul rochiilor în același timp cu realizarea acestora, știe unde le-ar fotografia din start. Dar mereu se ghidează după aceeași idee: să rămână feminine și clasice, cu acel je ne sais quoi care te îndeamnă să le îmbraci chiar și în momentele în care nu ești privită.

„Un material prinde viață doar atunci când îl pui în contextul potrivit. Mai important este să simți haina ca o extensie a personalității tale, ca o completare estetică a interiorului, și nu ca un trend de urmat.“ Spre exemplu, vara Isabelle Vijiiac optează pentru culori deschise, imprimeuri florale, materiale ușoare și răcoroase precum in și bumbac.

„Eu sunt atașată sentimental de rochiile-cămașă, le-am creat și purtat obsesiv de câțiva ani încoace. Au acea lejeritate și eleganță atemporală care m-a atras mereu în stilizarea unei ținute.“

Dar are și piese inspirate din ia tradițională, de unde a preluat volumul mânecilor atât de drag ei.

„Mi s-a spus adesea că piesele mele pot fi recunoscute cu ușurință pentru feminitatea ce le însoțește. Estetica brandului a evoluat odată cu mine, ne-am maturizat împreună de la imprimeuri și croiuri jucăușe la siluete elegante, inspirate de moda anilor ’50-’60, dar mult mai lejere și ușor de integrat în toate momentele zilei.“

A ales ca element distinctiv rochia în toate colecțiile sale, o piesă pe care o asociază întotdeauna cu imaginea copilăriei, a zilelor de vară petrecute cu picioarele desculțe pe roua dimineții sau cu cea a valurilor mării într-o zi cu norii revărsați pe cerul senin. Îi inspiră feminitate și ușurința de a-și lăsa corpul să se simtă liber.

„Îmi place să cred că rochiile mele pot crea poeme nebănuite în inima celor ce le poartă. Eu le percep ca pe niște călătorii vizuale prin locurile de care m-am îndrăgostit la un moment dat.“ Spre exemplu, recent, a avut un print de inspirație italiană, cu lămâi. A fost dragoste la prima vedere. Acesta nu a fost însă cel mai inedit material folosit.

La început, când realiza primele piese în atelier, a făcut câteva fuste dintr-un material destinat tapițeriei, un jacquard cu imprimeu floral, care a fost foarte îndrăgit de cliente. Ulterior a mai cochetat cu acest tip de alegeri și pentru rochii sau trenciuri.

„Mi-a plăcut pentru că avea un aer vintage, cu note pariziene.“

Isabelle Vijiiac crede că stilul personal se definește pe parcurs, se schimbă odată cu tine, evoluează în functie de emoții, de mediul de lucru sau de stilul de viață. Percepția asupra unei persoane este de multe ori influențată de alegerile vestimentare. Mai exact, tinzi să judeci rapid pe cineva după aparențe.

„De aceea, în multe domenii se pune accent pe un anume dress code, o apartenență la un grup social definit prin elemente stilistice specifice. Eu cred totuși că ar trebui să fim mai permisivi, să lăsăm creativitatea să iasă la suprafață și să experimentăm după bunul plac cu imprimeurile, culorile și croielile care ne plac și ne avantajează.“

Hainele, crede ea, n-ar trebui să încorseteze o femeie, să îi altereze personalitatea, ci ar trebui să vină în completarea ei.

„Inspirația e ca o muză capricioasă pentru mine, are nevoie de o anumită conjunctură să creeze. Cred că starea mea sufletească e influențată de o zi însorită, de calmul dat de muzica în surdină și de o cafea bună.“

Are zile când lucrează frenetic și îi vin o mulțime de idei, dar sunt și momente când, din cauza stresului, nu e deloc productivă și atunci a învățat să spună stop, să își ia puțin timp liber și să revină cu forțe proaspete.

Atelierul său se află în București, pe o străduță cochetă, într-un apartament de care s-a îndrăgostit de cum a pășit prima oară în el. A simțit un pic din aerul parizian în detaliile lui: încăperi spațioase și inundate de lumina ce se revarsă permanent prin ferestrele înalte și un balcon cu o priveliște ce-i bucură inima în fiecare dimineață.

„Aici îmi întâmpin clientele pentru a proba din piesele atelierului sau pentru a schița rochia mult dorită.“ Colecțiile și piesele sur mesure sunt realizate apoi într-un atelier cu care colaborează pe partea de execuție a produsului final. Și magia-i gata!

Stil de viață