Bancherii sunt ca preotii: afla multe, dar nu au voie sa vorbeasca despre nimic
A lucrat pentru Citibank, Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD) iar acum este directorul diviziei de corporate banking al HVB Romania. "Meseria de bancher este asemanatoare cu cea de preot. Afli multe dar nu poti vorbi despre nimic", trage Mihai Buia concluzia unei prime etape, de aproape 10 ani, a carierei sale de bancher
A lucrat pentru Citibank, Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD) iar acum este directorul diviziei de corporate banking al HVB Romania. “Meseria de bancher este asemanatoare cu cea de preot. Afli multe dar nu poti vorbi despre nimic”, trage Mihai Buia concluzia unei prime etape, de aproape 10 ani, a carierei sale de bancher. Cariera care l-a dus de la un salariu de 50 de dolari/luna la Ministerul Finantelor la unul comparabil cu standardele bancare vestice in domeniu.
Cand l-am cunoscut prima data, in urma cu cateva luni, si mi-a fost prezentat ca “Mihai Buia – HVB”, m-am gandit, luand ca reper aspectul fizic, ca am in fata un tanar invatacel care creste in umbra “marilor stejari” Dan Pascariu (presedintele) si Helmuth Bernkopf (director general adjunct).
Aveam sa aflu apoi ca Buia este unul din principalii oameni de conducere ai bancii, avand ca sarcina coordonarea sau initierea unor proiecte de finantare de sute de milioane de dolari anual pentru societati de stat sau private. Si ca nu are 27 – 28 de ani, asa cum estimam eu, ci 36.
Buia face parte din deja consacrata generatie a economistilor – ingineri, adica a celor care au finalizat studiile tehnice la inceputul anilor ’90 si au schimbat apoi macazul spre finante, cand tendintele de pe piata muncii devenisera evidente.
A terminat Facultatea de Electrotehnica in 1992, dupa care a lucrat sase luni la Centrala Nucleara de la Cernavoda. Perioada suficient de lunga pentru a-si da seama ca Cernavoda nu este Bucuresti iar oportunitatile de cariera se usuca pe langa marile intreprinderi de stat.
Se intoarce la Bucuresti si se angajeaza, pe un salariu de doua ori mai mic, la Ministerul Finantelor, in Departamentul de Control al Preturilor, actualul Consiliu al Concurentei.
“In ciuda faptului ca nu prea mai aveam multe preturi de controlat, am invatat multe pentru ca oamenii erau, desi se poate crede contrariul, bine pregatiti”
Concomitent cu “jobul” de la Finante, Buia redevine student, la Academia de Studii Economice.
Prima oportunitate majora a carierei avea sa apara insa in 1994, cand Buia intra in prima serie a actualului MBA (Master of Business Administration) canadian, cu burse de la Ministerul Finantelor, statul canadian si fundatia Soros. Din acea prima serie mai faceau parte, printre altii, Mihaela Geona – sotia actualului ministru de Externe al Romaniei si Florin Vasilica, acum country manager al JP Morgan pentru Romania.
Programul de MBA initiat cu ajutorul statului canadian era la inceput iar finantarea lui, generoasa. Mihai Buia a fost astfel printre norocosii care au petrecut o mare parte a perioadei de un an (durata programului) studiind in Canada.
Dupa care, cu diploma de MBA in buzunar, Buia nu numai ca se intoarce in Romania dar isi preia si vechiul loc de munca din Ministerul Finantelor.
“Nu m-am gandit nici o clipa sa raman in Canada. N-am crezut in legenda conform careia poti reusi in strainatate fara a avea un fundament solid in tara respectiva”
Pe piata muncii din Romania nu erau insa in 1995 prea multi romani cu MBA iar oportunitatile aveau sa apara destul de repede. Iar daca una din aceste oportunitati poarta sigla Citibank, cea mai mare banca din lume la momentul actual, cu atat mai bine.
Mihai Buia avea sa fie printre primii cinci oameni angajati de Citibank, odata cu deschiderea operatiunilor bancii americane in Romania.
Citibank se decisese sa vina in Romania pentru a participa, in prima faza, la proiectele mari, de finantare a companiilor de stat in cautare de bani pentru modernizari. Iar Buia a fost numit inca de la inceput senior manager pe corporate banking.
Cum a facut trecerea de la controlul preturilor la initierea si aranjarea unor finantari cumulate de sute de milioane de dolari pentru RENEL, CONEL, Termoelectrica sau Hidroelectrica? Sau de la un salariu de 50 de dolari la unul de bancher.
“Saltul salarial al fost cu adevarat spectaculos. La fel si deschiderea profesionala. A fost si putina sansa insa cred si in valabilitatea parabolei cu trenul in care trebuie sa fii pregatit sa te urci. Ori, pe piata romaneasca nu erau atunci multi oameni cu MBA”
Buia, alaturi de ceilalti primi angajati ai Citibank Romania (printre care Dan Sandu, actualul director de corporate banking al bancii), nu a intrat insa “crud” in lumea marilor finante.
“Am fost angajati in 1995 insa activitatea a inceput la sfarsitul lui 1996 pentru ca nu fusese obtinuta licenta de la BNR si nici nu era gata viitorul sediu. Prin urmare, am avut la dispozitie peste un an de zile in care am calatorit prin toata lumea pentru a invata banking. Citibank era atunci o adevarata universitate de bancheri”
A lucrat pentru Citibank Romania intre 1996 si 2001, perioada in care a asistat atat la entuziasmul economic din 1996 – 1998 cat si la (aproape) colapsul care a urmat.
“Dupa 1996 a urmat o perioada de optimism, in care bancile mari (ING, ABN, Citibank, JP Morgan, Merril Lynch – n.r.) concurau pentru a imprumuta statul roman sau marile companii de stat. Dupa 1998, situatia s-a schimbat radical: primeam dispozitii sa reducem expunerea pe Romania cat mai mult. Tin minte ca la un moment dat, investitorii care cumparasera obligatiunile unei companii de stat si-au cerut banii inapoi. In situatii de genul asta iti dai seama ca banii aceia, despre care initial crezi ca exista doar pe hartie, sunt cat se poate de reali”
Considera ca unul din cele mai importante catiguri pe care le-a avut in cei cinci ani la Citibank Romania a fost cunoasterea in detaliu a majoritatii companiilor importante romanesti, atunci aflate mai toate in proprietatea statului.
“In principiu, toate aceste societati erau, datorita trecutului, aproape complet decapitalizate. Diferenta dintre ele a fost facuta de manageri. Iar faptul ca acum multe sunt intr-o situatie critica se datoreaza tot managementului”
Spune ca managerul roman care l-a impresionat cel mai mult in acea perioada este Gheorghe Dobra, directorul general al producatorului de aluminiu Alro Slatina. Alro a fost una din putinele companii foarte profitabile aflate, pana in 2002, in proprietatea statului.
“Avea vizune si formase o structura de management care ii permitea sa puna eficient in practica deciziile”, spune Mihai Buia despre managerul de la Alro.
Dobra a fost mentinut in functia de director general si dupa privatizarea companiei.
Dupa cinci ani si coordonarea pentru Citibank a mai multor finantari in valoare cumulata de sute de milioane de dolari, decide ca este momentul pentru o deschidere mai larga a orizontului. Accepta astfel, in 2001, provocarea londoneza a unui post de associate banker pentru BERD, care cauta specialisti pentru a forma o echipa pentru coordonarea finantarilor in Europa Centrala si de Est si o parte din tarile fostei Uniuni Sovietice.
Schimbarea domiciului la Londra avea sa ii aduca, paradoxal, mai multi prieteni de nationalitate romana decat locuitul in Romania.
“Am descoperit in City (centrul financiar al Londrei – n.r.) foarte multi romani si era normal, la departare de casa, ca relatiile dintre noi sa devina stranse. In plus, aveam exemplele bulgarilor sau polonezilor din City, care infiintasera cluburi de afaceri pentru a-si ajuta tara. Am fost si noi cuprinsi astfel de un spirit asa zis pasoptist iar formarea unui club similar a venit de la sine”
Inceputa la o bere si la un fotbal in parc, prietenia romanilor din City -ul londonez avea sa devina si formala in 2001.
Buia, alaturi de alti cativa romani din City (avocati, consultanti sau bancheri) au infiintat Romanian Business Club (RBC) cu scopul declarat de a ajuta relatiile Romaniei cu finantele Londrei. In prezent, clubul are 50 de membrii, angajati ai unor companii sau banci precum JP Morgan, Bank of America, Lehman Brothers, Shell, ABN Amro sau Linklaters.
De membrii clubului avea sa fie legata si viata sa sociala (de burlac) la Londra.
“Ne intanleam aproape saptamanal, inchiriam o sala intr-un club numit City Pipe, langa Banca Angliei, si puneam tara la cale. Cat despre fete, imediat dupa ce am ajuns la Londra, un prieten m-a intrebat daca englezoaicele mi se par atragatoare. I-am raspuns ca nu iar el m-a asigurat ca in maxim un an o sa-mi para. Si asa a fost”
Cu o parte din membrii RBC, cei intorsi in Romania, isi petrece si in prezent timpul liber, tot la o partida de fotbal sau o iesire prin cluburi in week – enduri.
“Anul acesta mi-am propus sa calatoresc si sa citesc mai mult”, spune cand discutia aluneca spre pasiunile extracuriculare. “Imi place istoria si,mai nou ma fascineaza antropologia pentru ca ma ajuta sa imi dau seama de ce anumite sisteme se potrivesc unor popoare iar altora nu”
Dupa un an si jumatate de proiecte regionale de finantare pentru BERD, resimte lipsa tarii si a familiei sale si accepta oferta HVB Bank, care cauta un roman cu educatie vestica si ceva experinta bancara si pe piata romaneasca.
“Doream sa ma intorc in Romania iar oferta HVB, atat cea bancara cat si cea profesionala, m-a ajutat sa iau decizia. De fapt, asta este problema romanilor din City: multi doresc sa se intoarca in tara dar aici nu exista prea multe oferte de genul celei pe care am primit-o eu”
A revenit ca bancher pe piata romaneasca intr-un moment cat se poate de favorabil. In ultimii doi ani, numarul proiectelor de finantare private sau de stat au crescut aproape exponential iar viitorul arata chiar mai bine: infrastructura romaneasca va avea nevoie de multe miliarde de dolari iar Mihai Buia va fi acolo sa ofere macar o parte din acesti bani. In numele HVB sau al altei banci?
“Cred ca in numele HVB. Banca are inca multe de spus pe piata romaneasca iar in cariera nu conteaza numai banii. Important este sa simti ca acolo unde esti poti sa faci diferenta”. laurentiu.ispir@zf.ro
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
București, ce bine că ești! Cum arată un city break în Capitală la recomandarea Anei Rubeli? „Aș începe cu zona Cotroceni, apoi Icoanei-Ioanid, aș continua pe străzile din jurul bulevardului Dacia, apoi spre Armenească și Cartierul Evreiesc”
Cristina Roșca, După Afaceri Premium: București, ce bine că ești!
