Bancheri, avocați, artiști și antreprenori, toți au ceva în comun: s-au îndrăgostit de Transilvania așa că și-au cumpărat o casă de vacanță sau de rezidență - cel puțin temporară - aici. Unde, cât costă și cum arată? GALERIE FOTO

Bancheri, avocați, artiști și antreprenori, toți au ceva în comun: s-au îndrăgostit de Transilvania, această regiune din inima țării unde bisericile sunt fortificate, dealurile sunt domoale, casele sunt pictate în culori pastelate, iar gastronomia e grasă și gustoasă. Și nu doar că le-a plăcut să meargă în vizită într-unul sau mai multe dintre satele din zonă, ci au decis să oficializeze „relația“, așa că și-au cumpărat o casă de vacanță sau de rezidență – cel puțin temporară – aici.

„Casa noastră este în satul Meșendorf din județul Brașov. Achiziția este recentă, însă căutările au început de acum zece ani când am poposit pentru prima oară în Viscri. Gândul și dorința de a avea o proprietate în zonă au încolțit în mintea și inima noastră încă de atunci“, povestește Mihai Mareș, unul dintre primii avocați români care s-au specializat pe criminalitatea gulerelor albe și managing partner al casei de avocatură Mareș & Mareș. El și soția sa Simona, care lucrează în domeniul tradingului dar care e la bază tot avocat, au achiziționat proprietatea din simplul motiv că iubesc colinele Transilvaniei. Nu există pentru ei decât un îndepărtat loc secund în preferințe și acela ar fi Sadova, zona codrilor seculari de la Slătioara.

Mihai Mareș spune însă că achiziția a presupus un proces aspru de due diligence sub toate aspectele: arhitectural, cultural, social, juridic. Dincolo de entuziasmul și determinarea pe care le îmbracă latura romantică a acestui demers, cei doi soți sunt conștienți de drumul lung ce trebuie parcurs cu multă răbdare și abilitate pentru a reda frumusețea de altădată a gospodăriei.

Casa are mai mult de 200 de ani, dar își poartă cu eleganță vârsta.

„Lucrările (de restaurare – n. red.) vor demara cât de curând, provocarea constând în alegerea profesioniștilor cu care vom colabora. Simțim că este o artă în sine să reușim să păstrăm acest nucleu vechi și să-l extindem într-un tot unitar și armonios.“

Mulți bucureșteni sau locuitori ai marilor orașe au cumpărat în ultimii 5-10 ani case istorice prin Transilvania, însă scopul multora a fost să pună astfel pe picioare un business în turism. Mai exact, au renovat casele, le-au adaptat nevoilor actuale și apoi au deschis ușile pentru vizitatori. În cazul familiei Mareș însă, motivația a fost cu totul alta.

„Casă de vacanță este puțin spus, ne dorim o locuință secundară unde să venim săptămânal. Va fi o suprafață generoasă care să acopere nevoile unei familii cu doi copii, gândind și în perspectivă.“

Dacă pentru familia Mareș casa din Transilvania este gândită pentru a deveni locuință secundară, pentru familia Crestincov proprietatea cumpărată în zonă e mai mult decât atât.

„Ideea de a trăi la țară, într-un sat din Transilvania, s-a conturat în urma mai multor călătorii făcute în zonă și datorită afinității soției mele pentru Ardeal, ea copilărind în vacanțele de vară la bunicii din Târgu Mureș“, spune artistul Cristian Crestincov. La un moment dat, fără a plănui în vreun fel, cei doi soți au mers cu o prietenă într-un sat din Valea Hartibaciului și apoi s-au hotărât să cumpere o casă chiar în acel loc. Asta se întâmpla la începutul lui 2016.

Casa pe care au reușit să o cumpere era într-o stare cât de cât bună având în vedere stadiul de degradare al proprietăților din jur. Ea nu era mare, avea două camere, pivniță și pod, însă mai avea niște anexe, o șură mică și o curte cu grădină de vreo 2.500 mp.

„Având în vedere meseria mea de sculptor bronzier, ideea de a ne muta la țară și a-mi face atelierul de creație aici era extrem de atrăgătoare“, povestește Cristian Crestincov. El s-a născut la Chișinău, însă de la 14 ani a locuit în București.

Este artist plastic, sculptor în bronz de specialitate, membru al UAP din București. „Produc artă contemporană prin intermediul companiei pe care o dețin – «Atelierul de Sculptură». Astfel pot să mă dedic artei mele, care implică practicarea unor tehnici atât vechi, cât și moderne de turnare și prelucrare a bronzului.“

Faptul că s-a mutat alături de familie în Transilvania îl ajută foarte mult în procesul de creație. Liniștea, natura, animalele, insectele, toate au reprezentat în permanență surse de inspirație pentru el. În același timp, vânzările sale personale ca artist sunt mai bune decât pe vremea când era în București, chiar dacă atunci participa la mult mai multe expoziții, atât interne, cât și internaționale.

„Oamenii care vin direct la atelier par mai interesați de artă în bronz și apreciază experiența timpului petrecut aici, poate datorită mediului și interacțiunii directe vizuale cu sculpturile, cu spațiul de producție și cu noi.“

Cristian Crestincov spune că de când s-a mutat la țară a dezvoltat o a doua pasiune, și anume creșterea copacilor și a plantelor. Este o activitate care îl relaxează și îl conectează mai bine cu tot ce îl înconjoară.

Soția sa este avocat de consultanță de peste 17 ani. Ea are un birou de avocatură în București unde lucrează împreună cu partenera ei. Până în pandemie mergea la București o dată pe lună sau la două luni. Acest lucru s-a schimbat, casa din Transilvania transformându-se și mai mult decât era până acum în birou. În același timp, ea are o asociație pentru promovarea artiștilor români cu care speră în curând să dezvolte proiecte culturale în zonă, de tipul expozițiilor de artă și al evenimentelor la scară mică.

„Noi am cumpărat casa cu gândul să ne mutăm și să fac atelierul de sculptură aici, unde să pot primi clienți interesați de arta în bronz. Ne-am gândit să oferim și cazare atunci când reușim să restaurăm toate anexele, însă mai mult pentru invitații la evenimente sau pentru prieteni.“

Atât familia Mareș, cât și familia Crestincov au cumpărat case în Transilvania pentru a le restaura și a locui acolo parțial sau 100% din timp. Familia Alexandrei Sima însă a restructurat casa părintească de la Viscri, satul unde ea a crescut și a copilărit înainte să plece în Italia unde a locuit timp de 15 ani. Acolo a cunoscut iubirea vieții sale, pe Stefano. Tot în Italia, după ceva timp, s-a născut Ilaria. Este cea de-a doua fiică a Alexandrei, ea mai având un copil, pe Romina, din prima căsătorie.

„Am ales (să ne întoarcem la – n. red.) Viscri pentru că este un loc minunat, unde te simți liber în mijlocul naturii. Este ceva magic și unic.“ Stefano s-a îndrăgostit pur și simplu de viața de la țară, de liniștea și pacea de aici, așa că au decis cu toții să lase în urmă orașul pentru locul acesta pe care îl descriu ca minunat.

„În ianuarie 2020, înainte de debutul pandemiei, am decis să plecăm cu două fete și un cățel. Am lăsat totul în urmă și am plecat cu visul de a deschide propria noastră afacere la Viscri.“ Toată lumea, inclusiv familia și prietenii, le-au spus că sunt nebuni. Dar ei știau că asta vor, pentru ei și pentru fete.

Casa era într-o stare destul de bună, așa că au restructurat acoperișul, au refăcut mansarda și camerele în care locuiesc. Totodată, au recondiționat un cuptor vechi săsesc de 200 de ani și au deschis o pizzerie.

„Casa era deja ridicată, mama mea locuiește aici. Noi doar ne-am extins puțin și am construit ceva pentru noi, ceva la care în prezent mai muncim.“ Pizzeria este gata, deși doar pentru serviciul de take-away momentan. Acum antreprenorii lucrează la terasă și la baie.

„Am ales să deschidem o pizzerie pentru că în primul rând ne-am gândit la persoanele din sat și din jur. Toată lumea când aude de Viscri se gândește la turism. Nu neg că este un mare avantaj.“ Alexandra Sima spune că și-au dorit să ofere ceva diferit de clasica bucătărie tradițională, ceva din gastronomia italiană de care le e tare dor.

„Pandemia nu ne-a afectat prea mult, ba chiar din contră, ne-a dat posibilitatea să construim. Cam așa ne-am petrecut noi lunile de pandemie, am făcut totul în familie, de la mic la mare, am construit tot ceea ce avem astăzi.“

Și familia Crestincov și-a petrecut toată pandemia în Transilvania, exceptând unu-două drumuri la București o dată la 3-4 luni.

„Pentru noi a fost foarte bine așa, fiindcă nu am simțit prea mult efectele pandemiei. În loc să mergem de două ori pe săptămână la cumpărături, am mers o dată la 10-14 zile.“ Atât Cristian, cât și soția sa au continuat să lucreze, dar au putut și să se plimbe și să se bucure nestingheriți de natura din jur.

„Nu avem alte case, fiindcă ce aveam în București am decis să vindem pentru a investi banii în această zonă.“ Atât Cristian, cât și soția sa au familiile în continuare în București.

Totuși, amândoi s-au îndrăgostit de Transilvania și de viața la sat și nu se mai văd înapoi în oraș. Fiindcă sunt vizitați destul de des de prietenii din București, de familie sau cunoștințe și fiindcă au prieteni noi din zonă, au ajuns să socializeze destul de mult, ceea ce a făcut această tranziție de la oraș la sat mult mai ușoară.

„Aici am reușit să avem o viață mult mai sănătoasă și liniștită față de cea de la oraș. Consider că în special tinerii care vor să întemeieze o familie și vor să-și crească copiii și afacerile mici și mijlocii

într-un mediu mai firesc și sănătos sunt viitorul satelor aproape abandonate din Transilvania și toată țara.“

Mihai Mareș și soția sa Simona au locuit în pandemie câteva luni la Meșendorf și Criț. Dat fiind că sunt amândoi implicați în proiecte profesionale în București, nu se gândesc la o mutare definitivă în Meșendorf.

„Casa din Transilvania e singura noastră casă de vacanță. Dacă nu era Meșendorf, ar fi fost Copșa Mare sau Alma Vii. Sau nu ar fi fost nimic.“

Pentru familia Mareș a fost dragoste la prima vedere. Gospodăria urmează tiparul săsesc, fiind unică însă. Poziționată în proximitatea Bisericii Fortificate din Meșendorf, aerul pe care-l degajă întreaga proprietate este unul de prospețime, deși ani mulți au trecut peste zidurile groase de 50 de centimetri, spune Mihai Mareș.

„Geometria curții și a livezii ne-a încântat. Prezintă o retragere generoasă de la frontul stradal, creându-se astfel o intimitate plăcută, fără a se pierde din panorama superbă asupra bisericii și a micii piațete cochet străjuite de un cerc de tei bătrâni.“ Acolo sașii se adunau în trecut să cânte la acordeon și să danseze.

O robustă presă de struguri din lemn de stejar este piesa de rezistență a curții. Aflată într-o perfectă stare de conservare, această presă de la 1846 este sora celei expuse acum la Muzeul Satului din București. Familia de sași care a deținut proprietatea se ocupa cu viticultura pe dealurile din zonă.

„Nu știm deocamdată dacă presa este funcțională, dar la nivel estetic este o încântare, putând reprezenta nucleul tradițional autentic în jurul căruia poți jongla cu orice inserție arhitecturală, pentru a crea un spațiu exterior unic.“ Sașii au folosit lemnul stejarului din fața casei pentru a da viață acestei piese de colecție. Din stejar a rămas doar un mic trunchi pe care noii proprietari intenționează să-l pună în valoare. Presa a fost restaurată de ONG-uri patronate de Prințul Charles, care a și vizitat-o la inaugurare.

„Gardul frontal din piatră și cărămidă este cel mai frumos gard săsesc pe care l-am văzut în pelerinajele noastre prin Ardeal. Și am văzut câteva. Este o bijuterie arhitecturală.“

Renovarea unei case transilvănene nu e muncă facilă. Familia Crestincov s-a apucat de treabă în primăvara lui 2017, mai exact de renovarea casei din față. Deși părea într-o stare destul de bună, au fost necesare multe lucrări de consolidare, înlocuire grinzi, izolații, drenări. De Crăciun însă au reușit să petreacă primele două săptămâni în ea. Nu era gata complet, însă o cameră și baia erau funcționale. În 2018 au restaurat o anexă a casei care a devenit atelierul de creație al lui Cristian. Proiectul continuă cu restaurarea anexelor și a vechii șuri.

„După ce cele două clădiri au devenit funcționale, am decis împreună cu soția mea să ne mutăm definitiv în căsuța noastră din Transilvania.“ Asta se întâmpla acum aproximativ trei ani.

Alexandra Sima spune că atunci când a decis alături de familie să plece din Italia spre Viscri a pornit de la ideea că va fi pentru a se stabili definitiv în Transilvania.

„Fericirea de pe chipul fetelor noastre ne-a dovedit că am ales corect. Nu avem case de vacanță nicăieri, dacă ai casă la Viscri nu mai ai nevoie de altele pentru că aici și muncești, dar te și simți în vacanță.“

Călătorii