O antreprenoare a deschis un restaurant al cărui meniu de conturează în jurul murăturilor. „Am avut în minte doar diminețile de după o seară pe care o petreci cu prietenii prin oraș și te întinzi la vorbă și desigur... și la niște pahare cu alcool“. Ce feluri de mâncare pregătește?

Murăturile fac parte din cultura națională și fie că vorbim despre castraveți, pătlăgele ori varză, ele se asortează perfect cu un grătar sau cu o mâncare de cartofi pregătită de mama acasă. Aceleași murături își găsesc loc, mai rar ce e drept, în meniul unor restaurante autohtone, cel mai frecvent în cel al localurilor cu specific românesc, fiind încadrate la categoria garnituri sau „și altele“. Să ai un restaurant construit în jurul acestui produs însă, e ceva mai rar, și totuși, posibil.

Alexandra Blas a deschis restaurantul Pickles (în traducere Murături) în urmă cu mai puțin de un an, după ce s-a întors în țară de la Londra, unde și-a consolidat cunoștințele în domeniul gastronomiei. După cum îi spune și numele, conceptul a fost construit în jurul murăturilor, care sunt vedeta meniului micului local din inima Bucureștiului.

„Povestea Pickles a început, de fapt, cu plăcerea de a mânca ceva gustos. La început, era doar la nivelul de gătit, doar pentru familie și cei apropiați, apoi a crescut ușor-ușor și s-a transformat în ceva serios“, își amintește ea.

Acum șapte ani, Alexandra punea pentru prima dată piciorul în bucătăria unui restaurant. Atunci a început să se joace cu mâncarea la modul profesionist și asumat. La scurt timp după, ea a plecat la Londra, unde și-a continuat drumul în lumea gastronomiei.

„Acolo am avut un parcurs foarte interesant care m-a împins spre a-mi deschide propriul meu locșor înapoi în țară.“

Sigur, pasiunea pentru gătit a pornit, de fapt, de la un băiat de care Alexandra fost îndrăgostită acum mulți ani.

„Povestea aia de iubire nu a fost să fie, dar spun mulțumesc!, că am rămas cu gătitul. Mult mai bine!“

Dar totuși, de ce antreprenoriat? Și de ce gastronomie?

„Murăturile sunt viața mea! (râde)“

Dorința de antreprenoriat a venit după mulți ani de experiență prin restaurantele high-class din Londra, unde s-a distrat, dar a și muncit suficient de mult încât să-și dea seama că ar vrea să facă asta pentru sine. Alte idei de businessuri nu mai are. Nu încă!

„Cine știe ce se mai întrevede și ce voi mai visa anii următori. Dar momentan sunt fericită cu oamenii pe care îi văd de joi până duminică pe Vasile Lascăr 21, îi simt ca fiind deja de-ai casei, iar asta contează cel mai mult într-un business.“

Antreprenoarea s-a întors din Londra chiar în februarie 2020, în prag de pandemie, mai exact pe 29 februarie. Câteva zile mai târziu, doar ce apucase să-și pună pe foaie câteva gânduri pentru bistro, a aflat că România va intra în lockdown.

„Pandemia m-a afectat, așadar, încă de la începutul începuturilor. Am avut răbdare, am așteptat să treacă toată perioada asta nefastă și am încercat să mă concentrez ca să deschid Pickles cât mai repede.“

Sigur, tot procesul a fost întârziat destul de mult, dar asta nu a împiedicat-o să-și ia inima-n dinți și să pună lucrurile în mișcare. Până la urmă, cu gândul ăsta s-a întors în țară și nu avea nici măcar o pandemie suficient de multă putere încât să o oprească de la dorința cu care a pornit.

Așa a apărut Pickles, amplasat undeva în inima orașului, pe o străduță care pleacă din Piața Rosetti și ajunge la liceul Spiru Haret. Mai exact, pe Vasile Lascăr la numărul 21.

„Nu ai cum să ratezi semnul de Pickles de la intrare și oamenii care stau să mănânce pe tejgheaua din fața bistroului“, spune fondatoarea restaurantului.

Ea adaugă că nu a pornit la drum cu gândul unui loc anume din București, dar și-a dorit să fie cât mai aproape de centru și să aibă deschidere către oamenii care colindă străzile în lung și în lat, cât e ziua de lungă. A avut mai multe opțiuni, dar a ales să rămână aici, tocmai pentru că simte că e o zonă cu potențial, unde ajunge un public divers. „Și am ales bine, zic eu.“

Alexandra spune că investiția pe care am făcut-o până în acest moment nu este una foarte mare, asta pentru că e încă la început. Totuși, localul e suficient pentru ce își dorește acum. Declară că are toate instrumentele de care are nevoie ca să se poată mișca fără probleme în bucătărie.

„Cred că nu poți funcționa fără să investești, oricât de puțin, dar constant, asta dacă vrei să livrezi produse de calitate. Altfel nu se poate.“

În ceea ce privește viitorul, nu se grăbește, merge înainte cu pași mici. Momentan e singură în bucătăria mică de la Pickles, dar crede că la un moment dat va fi nevoită să împartă această muncă și cu altcineva. Așteaptă momentul potrivit.

„Am avut momente în care am avut îndoieli că lucrurile vor funcționa așa cum îmi imaginasem eu că o vor face.“ Dar se pare că statul în casă și mâncatul constant a ceea ce găseau prin frigider i-a îndemnat pe cei mai mulți să iasă în oraș și să se bucure și de mâncarea gătită de altcineva, așa cum o făceau înainte. „Simt că lucrurile încep să se așeze ușor-ușor. Și că oamenii sunt din ce în ce mai entuziasmați că în plimbările lor pot să se bucure și de o mâncare bună, uneori nici măcar foarte departe de casă.“

Pickles este deschis de joi până duminică, exact zilele din săptămână în care ne apropiem sau suntem deja în weekend, iar atunci e dezmăț de dimineața până seara, spune Alexandra. „Preparatele pe care le gătesc sunt mai degrabă cele de mic-dejun sau brunch. Și merg foarte bine cu o bere alături. Pentru cină cred că oamenii preferă să mănânce alte tipuri de preparate, care momentan nu sunt pe lista Pickles.“

Nu vede acest tip de orar de funcționare ca pe un risc, ci mai degrabă ca pe o alegere asumată. Nu exclude însă ca pe viitor să se schimbe lucrurile și să extindă specificul. Dar în timp, nu acum.

„Când m-am decis la conceptul micului meu bistro, am avut în minte doar diminețile de după o seară pe care o petreci cu prietenii prin oraș și te întinzi la vorbă și desigur… și la niște pahare cu alcool.“

Așadar, în jurul dimineților de după serile alea a gândit conceptul. Și Pickles s-a transformat în ceva mai mult de atât. Mâncarea este emblematică pentru cei pasionați de un preparat pe care nu l-au mai mâncat în București și pe care și-ar dori să-l găsească atunci când ies la o plimbare în oraș, spune ea. Spre exemplu, ardeii Padron (preparat pe bază de ardei prăjiți) sunt o gustare pe care nu o mai găsești în oraș și pe care nu prea ai vrea să o gătești singur acasă.

„Dacă vrei să te întorci un pic în Spania, fără să iei avionul, e farfuria perfectă.“

Totuși, Alexandra spune că tot conceptul micului său bistro l-a creat în jurul murăturilor prăjite. Așadar, ele sunt vedeta Pickles. În top preferințe mai intră și

sandwich-ul cu calamari, iar în perioada în care leurda era încă pe piață, un alt preparat care s-a lăsat rapid cu sold out a fost o combinație de cartofi noi (prăjiți), sos de leurdă și niște cârnați demențiali.

„Așadar, dacă are cineva un stoc de leurdă pe care dorește să-l vândă, știți unde mă găsiți! (râde).“

Murăturile reprezintă pentru ea exact pofta pe care o are în diminețile despre care povestea mai sus, dimineți pe care, să fim onești, le mai avem cu toții din când în când. Cu atât mai mult cu cât murăturile sunt ceea ce te trezește cel mai bine după o astfel de seară.

„Noi românii avem această cultură, dacă o pot numi astfel, în care preferăm să deschidem un borcan de murături ca să ne «trezim». Cred că aici e punctul comun.“ Sigur, nu e musai să fie astfel, dar mai ai nevoie de câte o escapadă din când în când, un guilty pleasure. „Pentru mine asta înseamnă Pickles și cred (și sper!) că am reușit să transmit destul de bine acest lucru.“

Murăturile sunt producție proprie, sigur. „Altfel cum ar fi putut să fie atât de gustoase? (râde)“

Despre cei care trec pragul restaurantului, Alexandra spune că sunt creativi, deschiși și cu gusturi bune. Nu are cifre exacte, însă e vorba de un public divers, care are aceste trăsături în comun.

„Am și câțiva clienți care sunt deja de-ai locului, pe care îi recunosc încă de când ajung în fața ușii. Îmi place recurența asta și mă bucură tare mult. Vin în vizită mulți gurmanzi sau chiar chefi și toți apreciază mâncarea. Asta înseamnă că ceva fac bine, nu?!“

Pickles e mai degrabă un loc în care vii, te bucuri de mâncare, socializezi un pic și pleci, adaugă ea. Poți să mănânci liniștit și pe tejgheaua din fața bistroului, unde începi să te împrietenești cu oameni pe care nu i-ai văzut niciodată.

Fiind un loc mai mic, unde se gătește la vedere, spațiul din interior e rareori ocupat. Asta dacă temperaturile nu obligă oamenii să rămână înăuntru unde sunt 15 scaune, folosite la nevoie, uneori chiar și la exterior, cel puțin acum – pe timpul verii. Livrările nu sunt încă pe lista Alexandrei de „to do“, își dorește mai degrabă ca oamenii să vină să se bucure de experiența de aici, de la fața locului.

Gastronomie