Amor re-mixat
Amor re-mixat
Era 2002 si regizorului francez Cedric Klapisch i-a venit o idee geniala: sa faca un film dupa chipul si asemanarea Uniunii Europene.
Cu fonduri tot de la UE, Klapisch scrie si regizeaza “L’auberge espagnole” (“Euro-mix”), un film despre sapte studenti Erasmus nevoiti sa imparta acelasi apartament in Barcelona. Rezultatul? Un film sincer, amuzant, deloc tributar telurilor sforaitoare ale Uniunii (o “harababura” totala, dupa cum declara personajul principal, Xavier), cu un nesperat succes de casa pe tot globul.
Si, cum un succes trebuie sa aiba cel putin o continuare, Klapisch nu a stat degeaba: in “Les Poupees Russes” (“Papusile rusesti”) el ii reuneste pe francezul Xavier (Romain Duris), englezoaica Wendy (Kelly Reilly), belgianca Isabelle (Cecile de France), italianul Alessandro (Federico D’Anna), neamtul Tobias (Barnaby Metschurat), danezul Lars (Christian Pagh) si spaniola Soledad (Cristina Brondo) intr-o poveste despre dragoste si relatia perfecta, la cinci ani dupa peripetiile din primul film.
Daca in “Euro-mix” totul se petrecea la Barcelona, “Papusile” se imprastie la Paris, Londra si, desigur, la Sankt Petersburg, unde cei sapte prieteni ajung pentru a participa la nunta fratelui lui Wendy, William (Kevin Bishop), cu o frumoasa balerina, Natasa (Evghenia Obraztsova).
Aici Xavier, la fel de stresat, nesigur si plangacios, incearca sa-si puna ordine in viata si sa lupte pentru o relatie totala. Si are cu cine, dat fiind ca in jurul lui se invart cateva (cinci, mai exact) fete pline de vino-incoace, care il fac sa se simta ca magarul lui Buridan: incapabil sa faca o alegere.
Chiar daca pastreaza ritmul din “Euro-mix”, muzica saltareata si tehnicile de montaj sincopate si aproape obositoare, Klapisch e suficient de destept incat sa schimbe tonul pentru noile aventuri ale lui Xavier.
In “Euro-mix” grupul eterogen era mai preocupat de sex, marijuana si petreceri prelungite pana in zori, dar in “Papusile rusesti” avem de-a face cu niste oameni maturi, in pragul varstei de 30 de ani, cu problemele aferente, din care una iese in evidenta: dragostea si/sau casatoria. Si nici de contextul european nu mai e preocupat regizorul: cateva referiri la globalizare si faptul ca mare parte din actiunea filmului se petrece la Sankt Petersburg arata clar faptul ca regizorul a vrut sa mearga mult mai departe cu aceasta ocazie. Astfel, personajele nu mai incearca doar sa comunice si sa coabiteze in ciuda tuturor diferentelor de cultura, ci incearca sa se regaseasca pe sine.
Un sfat: inainte de a merge la “Papusile rusesti” ar trebui revazut “Euro-mix”. Este cel mai bun antrenament pentru logoreea sovaitoare a lui Xavier si stilul oarecum dezordonat al regizorului. Interesant este faptul ca acesta a reusit sa readuca laolalta absolut toata distributia originala.
Chiar daca multi dintre actori sunt acum vedete internationale (Romain Duris, Cecile de France, ca sa nu o mai amintim pe Audrey Tautou, care revine in rolul fostei prietene a lui Xavier, Martine), toti au acceptat sa joace in “Papusile rusesti”, un film gures ca o vrabiuta.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
