A apărut noul număr al După Afaceri Premium: Ce puteți citi în ediția specială dedicată sărbătorii de Paște?

Într-o seară de luni, la jumătatea lunii martie, a avut loc deschiderea sezonului cultural 2017 al Parisului la Opera Garnier. O clădire impunătoare, de o frumusețe clasică și totuși dramatică și de o bogăție opulentă. Opera Garnier se remarcă la exterior printr-o arhitectură eclectică, iar la interior printr-o decadență ce rivalizează (și cred că iese chiar câștigătoare) cu cea de la Palatul Versailles.

Nu mă pot gândi la un spațiu mai potrivit decât acest palat (pentru că este un palat din punct de vedere arhitectural), ce se apropie de venerabila vârstă de 150 de ani, pentru a găzdui un eveniment cultural de o asemenea amploare și importanță. Nimic deosebit până aici.

Doar că, după câteva reprezentații specifice – de operă, balet, teatru – pe scena Operei din Paris a urcat formația L.E.J. alcătuită din trei tinere de 22 de ani, care au interpretat un mix de pop și muzică clasică, ce a făcut sala să aplaude frenetic. „Surpriza serii“ se auzea pe buzele tuturor în engleză, franceză, coreeană sau japoneză după reprezentația L.E.J. Și totuși, adevărata surpriză a serii a venit ceva mai târziu, dar înainte de miezul nopții când s-a rupt deja vraja ca în Cenușăreasa.

După spectacole a urmat o recepție, un fel de cocktail la Opera din Paris. Primul gând a fost ținuta. De gală, am presupus. Prima greșeală. Nu exista dress code, au mers și blugii, și ținuta de birou, dar și o rochie cu design geometric. Nu prea și-ar fi găsit loc acolo o rochie de seară.

Muzica? Clasică, am presupus din nou. A doua greșeală. Într-o sală îmbrăcată practic în aur, cu mici „inserții“ de fresce, cu candelabre ce coborau până la jumătatea camerei, cânta muzică electronică. Mă repet, în caz că e nevoie. La Opera Garnier din Paris.

Un tânăr DJ făcea să răsune una dintre cele mai opulente clădiri din lume, în timp ce pe fundal se proiectau jocuri de lumini în toate culorile curcubeului. O seară de luni unde s-au întâlnit două lumi. A fost totodată o seară care mi-a revoluționat concepția despre luxul parizian. Singura constantă a fost șampania care a curs râuri-râuri până când ceasul a sunat ora închiderii.

Până la urmă ce înseamnă luxul? Poate fi un ecler personalizat, acea prăjitură inventată acum aproximativ 200 de ani, dar care este astăzi la fel de actuală ca oricând. Mai ales dacă chefii patiseri au găsit o combinație aparte de dulce și sărat (unt și caramel sărat dacă ar fi să aleg eu) și au ascuns și un mesaj dedicat.

Poate fi o cafea maturată timp de mai mulți ani pentru ca boabele să se dezvolte și apoi să se dezbrace de secrete pentru a releva în ceașcă arome deosebite.

Despre toate acestea, dar și despre multe altele, veți putea citi în noul număr din După Afaceri Premium care încearcă să studieze cea mai nouă (R)evoluție. Cea a luxului.

Într-o eră în care linia de demarcație dintre sexe se estompează, în care sferele geopolitice de influență se reconfigurează, iar tehnologia mai avansează unul-doi pași, era greu de crezut că industria luxului va rămâne neatinsă de schimbare. Și nu a rămas.