Supliment editat de Ziarul Financiar

Gastronomie

Unora semnele din familie chiar le-au aratat ca o sa se ocupe mezeluri

Unora semnele din familie chiar le-au aratat ca o sa se ocupe mezeluri

Si-a petrecut adolescenta la unul dintre cele trei licee din Sibiu unde gradul de promovabilitate la facultate era de 92% dar din pacate, el spune din fericire, aceasta nu l-a ajutat prea mult pentru ca a intrat la facultate dintr-a treia incercare. Ovidiu Wencz, directorul general de la producatorul spaniol de mezeluri Tabco-Campofrio, a fost mai intai transmisionist clasa a doua, dupa care muncitor necalificat si in cele din urma absolvent de Finante Contabilitate.
Stramosul din partea tatalui este, in ciuda tuturor aparentelor italian, de undeva din nordul Italiei dintr-un sat de pietrari care au emigrat la sfarsitul secolului XIX in Romania in urma conflictelor cu armata austriaca. “Seara italienii mergeau si omorau austrieci iar acestia, a doua zi, veneau si distrugeau sate intregi de italieni”, spune Ovidiu Wencz.
Cand a ajuns in Romania strabunicul lui Ovidiu s-a ocupat de drumuri, semn ca, inca de atunci, nu prea stiam sa ne facem singuri soselele.
Primul semn ca va ajunge sa se ocupe de afaceri mezeluri a aparut in secolul trecut cand bunicul sau ajuns, la varsta majoratului, calfa la o macelarie si dupa care ucenic cu diploma. “A fost primul semn ca voi fi lucra vreodata in aceasta industrie”.
Asediul catre studiile superioare a fost mai greu decat s-a asteptat si a durat numai putin de trei ani. A incercat mai intai la Timisoara la Stiinte Economice, a ratat si a plecat in armata unde a dobandit prima diploma in campul muncii: cea de transmisionist clasa a doua. Anul urmator a urmat cel de-al doilea asalt, de aceasta data la Cibernetica in Bucuresti, unde a picat, din nou. Deja, familia, desi era unicul copil, a inceput sa-si piarda rabdarea in privinta sanselor de reusita ale copilului lor la facultate si i-au indicat sa stea pe langa casa. S-a apucat sa munceasca si asa a aparut prima calificare pe cartea lui de munca: muncitor necalificat la ICS Marfuri Industriale. Tot in acesti ani au aparut si inclinatiile sale pentru realizarea de venituri extrasalariale, adaugand celor 1.515 lei lunari alti 2.000 de lei din incarcarea cu var si ciment a masinilor oierilor din jurul Sibiului care-si ridicau case.
 “Din acesti bani mi-am platit meditatiile, hainele si mai dadeam si ceva bani in casa”.
 Anul urmator a lasat deoparte sectiile exotice ale Economiei si s-a indreptat catre Finante Contabilitate, unde a si intrat. “Nu am fost un student eminent ci am invatat foarte repede ce trebuie sa invat ca sa iau examenele. Am terminat totusi in plutonul fruntas”. Primul angajament a fost catre raiul finantistilor: Bancorex, sectia credite externe, care insa l-a refuzat.
Prima iesire in afara granitelor tarii s-a petrecut la Londra in cadrul unui schimb de studenti iar primul job postrevolutionar a fost in publicitate. “Era o chestie absolut romantica si absolut efervescenta. Era perioada in care marile firme de afara veneau pentru prima data in Romania. Era vremuri in care Ewing din serialul Dallas era sponsorizat de Kent”, spune Ovidiu.
Tot aici s-a ocupat de primul mare razboi din Romania dus de cei doi mari giganti mondiali din industria bauturilor racoritoare. “Ma ocupam de proiectul care a venit ca un raspuns la ceea ce facea Pepsi in industria muzicala, prin sponsorizarea concertelor multor megastaruri. Era un razboi in care se tragea cu tunurile peste dealuri. Munca in publicitate in acele vremuri era unica si incitanta”, afirma Ovidiu.
El spune ca orice complex fata de straini si l-a pierdut cand a plecat la o bursa la Londra la Kingston Business School. “Atunci am primit pentru prima data intrebari de genul- Stii sa lucreazi pe Excel sau in Romania cresc capsuni ?- dar am reusit sa trec peste toate acestea si in final alaturi de alti patru colegi am reusit sa depunem la finalul bursei cea mai buna lucrare”, spune Ovidiu.
Intors in tara, a renuntat la publicitate si a incercat domeniul vanzarilor, mai intai la o mica firma de distributie dupa care a acceptat o oferta de la firma de distributie farmaceutica Relad, iar, in urma cu trei ani, a ajuns director general la producatorul de mezeluri Tabco-Campofrio, o companie a unui grup spaniol mare.
 “Am gasit o firma greu guvernabila si parea ca este o misiune de-a dreptul imposibila. Problemele se aratau de peste tot de la plecarea directorilor pana la minusurile si furturile din firma care se ridicau la cateva zeci de mii de euro pe luna si terminand cu conjunctura de pe piata unde exista un dublu standard in privinta asigurarii materiei prime”, afirma Ovidiu.
Cu o astfel de situatie, spaniolii de la Campofrio chiar s-au gandit, cu toate ca nu au spus-o direct, sa renunte la investitia din Romania. Norocul lui Ovidiu Wencz a luat infatisarea directorului diviziei internationale a Campofrio care a avut curajul sa mai dea o mana de credit echipei din Romania. Si nu a gresit avand in vedere rezultatele din ultimii ani de la Tabco-Campofrio.
“Afacerile cu mezeluri spre deosebire de cele cu medicamente sunt sclavie alba. Mediul este incomparabil mai concurential si mai putin profitabil. Pe alocuri chiar poate fi considerat un business comun si spre exemplu, un produs premium care este mai scump pare in ochii unora jecmaneala desi este foarte bun iar materia prima este foarte scumpa. Prelucrarea acestui produs este de durata, imobilizarea este mare iar vanzarea se face catre un numar restrans de clienti”.
El spune ca pe piata romaneasca exista doua mari tipuri de consumatori de preparate si semipreparate din carne: traditionalistii ceea ce el numeste young professionals. “Pentru primii produsele traditionale vor reprezenta intotdeauna niste repere. Acesti sunt niste consumatori mai in varsta care au o nostalgie, pe care nu trebuie sa o blamam, pentru ceea ce era considerat inainte foarte bun. Din pacate nu poti sti cu siguranta cand sa plasezi acest inainte. Ma indoiesc ca el poate reprezenta perioada de pe timpul comunistilor”, spune Ovidiu Wencz.
Despre cea de-a doua categorie vorbeste mai inflacarat pentru ca ea reprezinta baza clientilor sai. “Sunt cei din populatia urbana care au o alta intelegere pentru ceea ce reprezinta un brand nu din cauza televizorului ci mai degraba datorita faptului ca ei au o educatie orientata spre lumea careia trebuie sa ii faca fata. Traditionalistii au mai mult timp liber in timp ce a doua categorie reprezinta baza viitoarei clase de mijloc care vor petrece, din ce in ce mai putin, timp in casa”.
Ce am avea noi romanii in comun cu polonezii, spaniolii sau germanii?. Faptul ca toti facem parte dintr-o cultura, nu prea des pomenita pe la emisiunile culturale, cea a carnii. “Romanul este un gurmand caruia ii plac produsele savuroase, un gratar bun si o mancare prajita”. Mai mult, el crede ca renumitul mic si berea care i-a stat intotdeauna alaturi nu vor disparea din cultura noastra gastronomica. “Si este foarte bine ca nu vor disparea pentru ca ele trebuie sa ramana”.
Ce i-a mai ramas directorului general de la Tabco-Campofrio din spiritul strabunicului sau italian? Dorinta de schimbare pentru ca altfel dupa o anumita perioada de timp, pe care el o stabileste undeva la patru ani, apare pericolul blazarii si al autosuficientei. “In primul an dupa ce ai preluat o afacere te straduiesti sa o pui pe picioare, in al doilea an incepi prioritizarea si cladirea echipei, in al treilea consolidezi si confirmi dupa care in al patrulea an pregatesti schimbarea de mandat”, spune Ovidiu Wencz.
Despre toate cele spuse mai sus, el nu vrea sa auda timp de doua saptamani pe an cand se retrage la casa sa de vacanta de pe Valea Sadului. “Am trait 12 ani intr-o casa unde dimineata cand deschideam fereastra vedeam muntii Fagarasului. In plus, mi-am construit aceasta casa ca un fel de pretext pentru a fi aproape de parinti”, explica Ovidiu pasiunea pentru munti si tinuturile salbatice. Muntelui ii asorteaza Land Roverul cu care strabate vreo trei trasee foarte dificile din jurul casei sale de vacanta iar marii, pasiunea pentru pescuit si, mai nou, apetitul pentru scufundari pe care i l-a insuflat si sotiei sale. “Nu exista sezon de stiuca pe care sa-l ratez iar dupa ce mi-am luat brevetul de scufundare am luat la picior Grecia, Cipru si nordul Africii”.
stelian.negrea@zf.ro

Coperta Octombrie 2026

Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția