De mai bine de 14 ani, Florina Erimescu și Traian Bugescu au obiceiul de a aduna oameni în jurul unei mese atunci când au ceva de sărbătorit. Așa a început proiectul Masa Lungă
La început, a fost plăcerea de a strânge oameni în jurul mesei. Apoi, a fost dorul de călătorit, iar când acestuia i s-a adăugat dorul de o persoană dragă plecată prea devreme, a luat naștere o idee care s-a tot extins, ca o masă cu tot mai mulți oaspeți. Chiar așa a ajuns să se numească, Masa Lungă, o invitație care, de doi ani, atrage în Timișoara tot mai mulți gurmanzi de la o ediție la alta.
La început, a fost plăcerea de a strânge oameni în jurul mesei. Apoi, a fost dorul de călătorit, iar când acestuia i s-a adăugat dorul de o persoană dragă plecată prea devreme, a luat naștere o idee care s-a tot extins, ca o masă cu tot mai mulți oaspeți. Chiar așa a ajuns să se numească, Masa Lungă, o invitație care, de doi ani, atrage în Timișoara tot mai mulți gurmanzi de la o ediție la alta.
Masa a fost lungă încă dinainte de a se numi așa, și asta pentru că, de mai bine de paisprezece ani, Florina Erimescu și Traian Bugescu au obiceiul de a aduna oameni în jurul unei mese atunci când au ceva de sărbătorit.
„Am pornit cu un meniu diferit de fiecare dată (de multe ori pregătit între prieteni), cu design și concept diferite, dar cu un lucru care rămânea mereu același: ne plăcea ce se întâmpla între oameni odată ce se așezau împreună“, povestesc ei.
În pandemie, masa s-a mutat în casă. Nu mai puteau călători, așa că au început să gătească între prieteni, în fiecare sâmbătă, mâncare inspirată din locurile în care și-ar fi dorit să ajungă: Italia, Mexic, Austria și multe altele. Era, într-un fel, un mod de a călători fără să plece de acasă.
„În 2024, după pierderea prietenei noastre Anca, ne-am întrebat dacă masa aceea pe care o făceam doar pentru noi nu ar putea deveni o masă la care să poată veni și alți oameni. Așa a apărut prima Masă Lungă: un brunch în grădină, gătit de noi, la care să se așeze împreună și oameni care nu se cunoșteau. În aproximativ două săptămâni aveam nume, logo, meniu și un eveniment sold out.“
De atunci, Masa Lungă a devenit o serie de experiențe culinare care îi hrănesc și îi conectează social pe participanți în lumea reală, în offline, o ocazie rară în zilele noastre. Fiecare ediție pornește de la o idee, în jurul căreia se construiește o experiență din care fac parte ingrediente precum mâncarea, spațiul, designul, muzica, obiectele, poveștile și, mai presus de toate, oamenii. Toate alese pe sprânceană.
„La o masă mică este foarte ușor să stai doar cu oamenii pe care îi cunoști. O masă lungă face loc pentru mai mulți. Pentru cineva pe care nu l-ai mai întâlnit, pentru o conversație care nu era planificată, pentru o poveste care apare de nicăieri.“
De aceea, „lungă“ nu se referă doar la dimensiunea mesei. Se referă la cât de mult loc fac unii pentru ceilalți. Iar masa este, totodată, firul roșu al celor trei ore petrecute împreună. Mâncarea vine pe masă, se împarte, oamenii vorbesc peste ea, se cunosc, râd, ascultă. Masa este locul în care se întâmplă totul.
În septembrie 2026, Masa Lungă a aniversat doi ani, în care a adunat peste șaptezeci de ediții – publice și private – și peste 2.500 de oameni așezați la masă.
„Pentru noi, cifrele acestea nu sunt atât despre volum, cât despre oamenii și întâlnirile care s-au adunat în jurul proiectului.“
Masa Lungă are trei „picioare“ care o țin în echilibru – Florina Erimescu, soțul ei – Traian Bugescu – și prietena lor – Florina Bobar. Rolurile lor sunt clar stabilite: Florina se ocupă în principal de direcția creativă: concept, design, experiență vizuală, comunicare, dar și de toate acele lucruri care apar între ele. Traian se ocupă de partea logistică și este omul care face ca lucrurile să se întâmple efectiv, iar Florina este cea care se ocupă de direcția culinară, cu o curiozitate aparte pentru ingrediente, tehnici și gusturi.
Totul se desfășoară în universul Prospero, una dintre brutăriile cu cea mai lungă tradiție din Timișoara, care face pâine cu maia naturală încă din 1991 și de care Traian Bugescu este legat prin prisma familiei. Povestea, tradiția și produsele Prospero se împletesc firesc în conceptele și mesele puse la cale de cei trei fondatori. Uneori prin pâine, alteori prin spațiu, prin oameni sau printr-o idee care pornește chiar din istoria brutăriei.
De fapt, aproape totul se desfășoară la Prospero – în grădină sau în interior -, pentru că au fost până acum și câteva excepții, în care locul ales a fost altul. De pildă, hub-ul cultural independent FABER sau sala de spectacole Lira din Timișoara.
„Cred că locul nu este niciodată doar un fundal. Dacă mutăm Masa Lungă într-un alt spațiu, vrem ca acel spațiu să aibă ceva de spus.“
O ediție începe cu aproximativ patru săptămâni înainte de a avea loc, deși de multe ori ideea ei se conturează mult mai devreme.
„Începem cu data și cu conceptul. Apoi mergem în piață, ne uităm la ce este în sezon și pornim mereu de acolo pentru meniu – local și în sezon. Meniul este testat de mai multe ori, adăugăm și uneori eliminăm preparate – pentru că vrem ca mâncarea să fie foarte bună, nu doar să arate bine. Adesea meniul e inspirat de călătoriile noastre și de preparate care ne-au rămas în minte prin creativitate, execuție ori ingrediente.“
În paralel, se construiește partea vizuală: conceptul, masa, florile, obiectele, biletele, muzica, spațiul, comunicarea. Cu aproximativ o săptămână înainte, se comandă florile și ingredientele, iar ziua de dinainte este dedicată aproape în întregime pregătirilor: spațiul, mesele, vesela, florile, mise-en-place-ul.
Fiecare eveniment se desfășoară în jurul unui concept, adică, practic, e vorba de răspunsul la întrebarea pe care cei trei inițiatori și-o pun de fiecare dată: „De ce facem această ediție și ce vrem să descoperim prin ea?“. Acest răspuns poate fi un ingredient, un gest, un loc, o poveste, un obiect, o experiență sau chiar o întrebare.
„De multe ori, conceptul vorbește despre preocuparea noastră din acel moment, în ce punct ne găsește acea ediție pe noi ca oameni, ca echipă.“
De exemplu, evenimentul intitulat „Între timp“ a pornit de la pâine și de la timp ca ingredient invizibil. „Între noi“ a pornit de la curiozitate și de la lucrurile descoperite împreună – fiecare oaspete a primit înainte de fiecare preparat o ghicitoare, al cărei răspuns era un ingredient din felul următor. Ghicitorile au fost formulate jucăuș și nu prea evident, tocmai pentru ca răspunsul să vină fie gustând, fie conversând cu oamenii din jur.
„Pentru ediția dedicată lui Caragiale, am pornit de la teatru și am dus ideea până la capăt: am mutat Masa Lungă chiar în teatru și am împletit experiența mesei cu cea a spectacolului.“
„Între toate“, ultimul episod al trilogiei de cine speciale începute anul trecut în toamnă, a pornit de la drumul dintre producție și masă, dintre fabrică, hrană, obiect și oameni, și mai ales de la cum arată istoria de 35 de ani a Prospero, o afacere de familie pornită în anii tumultuoși de după Revoluție, istorie văzută din perspectiva copiilor. Conceptul este așadar punctul de plecare.
„Apoi încercăm să vedem cât de departe putem duce ideea fără să o explicăm până la capăt.“
Fiecare ediție este anunțată prin comunitatea de WhatsApp creată în jurul proiectului Masa Lungă, precum și pe Instagram. Comunitatea are acces prioritar la bilete, înainte ca acestea să fie puse la dispoziția publicului larg. Nu există un tarif unic pentru toate edițiile, pentru că prețul depinde de meniu, de colaboratori, de spațiul în care are loc evenimentul și de ceea ce se construiește în jurul mesei. Prețul este comunicat odată cu fiecare ediție și variază între 280 lei și 350 lei.
Cine sunt cei care aleg să ia parte la aceste mese în jurul cărora se înfiripă prietenii și relații neașteptate? Sunt oameni de vârste diferite, cu profesii și povești foarte diferite, dar care au în comun curiozitatea și pofta de a trăi experiențe. Sunt oameni cărora le place mâncarea, dar le plac și designul, călătoriile, cultura, lucrurile bine făcute și, foarte important, întâlnirea cu alți oameni. La o Masă Lungă pot sta simultan oameni de 18, 45 sau 75 de ani.
„Avem și oameni care vin singuri. De fapt, unul dintre cele mai frumoase lucruri care ni s-au întâmplat este să vedem că unii oameni aleg să vină singuri tocmai pentru că vor să cunoască oameni noi. Nu promitem că cineva va pleca de la Masa Lungă cu un nou prieten. Dar îi oferim contextul în care acest lucru poate să se întâmple.“
De altfel, cel mai frumos feedback nu este neapărat „mâncarea a fost foarte bună“, deși este, evident, o bucurie pentru cei trei fondatori să audă și asta. Cel mai prețios este când cineva le spune că a venit singur și a ajuns să vorbească cu oameni pe care nu îi cunoștea. Sau când cineva întreabă dacă la următoarea ediție va veni din nou persoana pe care a cunoscut-o la masa precedentă.
„Ni s-a spus de multe ori și că Masa Lungă se simte ca o mică vacanță. De aceea, la un moment dat, am început să ne gândim chiar și la bilete ca la niște «chei» de acces într-o experiență. Cred că oamenii vin pentru mâncare și din curiozitate, dar pleacă, în cel mai bun caz, cu ceva care nu poate fi pus în meniu: sentimentul că au fost cu adevărat împreună cu alți oameni timp de câteva ore.“
Revenind însă la mâncare, pentru că masa nu poate fi goală într-o astfel de experiență, meniurile propuse până acum au fost variate și „împrumutate“ din diferite zone ale Globului.
Au fost, de exemplu, preparate inspirate de gastronomia din Asia, Grecia și Italia, dar și ediții construite în jurul pâinii, al timpului sau al teatrului. Au fost mese cu minilángoși cu iaurt și ierburi, ou moale și ceapă murată, pretzels cu unt și prosciutto cotto, risotto cu ciuperci, deserturi cu prune, cheesecake cu căpșune și multe alte ingrediente.
„Dar pentru noi, mai interesant decât să facem o listă de preparate este faptul că mâncarea trebuie să aparțină poveștii ediției. Nu facem un preparat doar pentru că este spectaculos. Ne întrebăm mereu ce loc are în povestea pe care o construim.“
Florina Erimescu, Traian Bugescu și Florina Bobar spun că Masa Lungă este un proiect adiacent activităților de zi cu zi din viețile lor și nu își doresc să-l crească doar de dragul de a-l crește. Intenția este să rămână ceva care le dă energie, nu ceva care devine o povară.
„În același timp, vedem că există o nevoie reală pentru acest tip de întâlnire. Am început deja să primim tot mai multe solicitări pentru mese private și colaborări. Ne-ar plăcea, în timp, să ducem Masa Lungă chiar într-o altă țară. Am făcut o astfel de masă în Puglia, Italia, într-o livadă de măslini, pentru aniversarea noastră de zece ani de căsătorie, așa că știm că se poate.“
Dar, dincolo de extindere, cei trei au o idee mai importantă pe care vor s-o ducă mai departe: să facă loc pentru oameni la aceeași masă.
„Pentru că trăim într-o perioadă în care avem foarte multe modalități de a fi conectați și, paradoxal, tot mai puține ocazii în care chiar stăm unii lângă ceilalți. Iar o masă face un lucru foarte simplu: te obligă să te oprești. Să stai. Să mănânci. Să asculți. Să vorbești. Și poate că asta este, până la urmă, Masa Lungă: o ocazie de a fi împreună, în lumea reală.“
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția