Supliment editat de Ziarul Financiar

Cultură

Sărutul, Măiastra, Pasărea în văzduh și Muzele (Domnișoara Pogany și Muza adormită) sunt numai câteva dintre piesele care taie respirația privitorilor ce își fac drum prin încăperile semiobscure din cadrul Muzeului de Artă din Timișoara

Toată Timișoara a fremătat la final de septembrie, când la Muzeul Național de Artă al orașului s-a ridicat metaforic cortina de pe mai mult de 100 dintre cele mai valoroase piese de artă migălos alintate de însuși Constantin Brâncuși.

Sărutul, Măiastra, Pasărea în văzduh și Muzele (Domnișoara Pogany și Muza adormită) sunt numai câteva dintre piesele care taie respirația privitorilor ce își fac drum prin încăperile semiobscure din cadrul Muzeului de Artă din Timișoara
Sărutul, Măiastra, Pasărea în văzduh și Muzele (Domnișoara Pogany și Muza adormită) sunt numai câteva dintre piesele care taie respirația privitorilor ce își fac drum prin încăperile semiobscure din cadrul Muzeului de Artă din Timișoara · Foto: După Afaceri

Toată Timișoara a fremătat la final de septembrie, când la Muzeul Național de Artă al orașului s-a ridicat metaforic cortina de pe mai mult de 100 dintre cele mai valoroase piese de artă migălos alintate de însuși Constantin Brâncuși. Expoziția intitulată „Brâncuși: surse românești și perspective universale“ cuprinde sculpturi, fotografii, documente de arhivă și materiale filmate menite să ofere o imagine de ansamblu asupra creației și a vieții sculptorului român.

Sărutul, Măiastra, Pasărea în văzduh și Muzele (Domnișoara Pogany și Muza adormită) sunt numai câteva dintre piesele care taie respirația privitorilor ce își fac drum prin încăperile semiobscure din cadrul Muzeului de Artă din Timișoara. Sunt opere care lasă mut orice privitor doar prin greutatea simbolică ce le însoțește, prin asocierea cu semnificațiile care le-au fost atribuite de-a lungul zecilor de ani.

Născut la Hobița, județul Gorj, pe 19 februarie 1876, Constantin Brâncuși avea 28 de ani când a ajuns la Paris și a fost acceptat în atelierul sculptorului Antonin Mercié. În 1907, a devenit ucenicul lui Rodin, iar peste încă șapte ani găzduia prima sa expoziție personală, la New York.

Două decenii mai târziu, expunea Sărutul, Măiastra, Domnișoara Pogany I, Muza și douăsprezece fotografii în cadrul primei expoziții de artă contemporană din România, organizată de revista de avangardă Contimporanul. În 1937, Brâncuși venea în România pentru a stabili detaliile tehnice ale Coloanei Infinitului, plănuit a fi construită la Târgu-Jiu. Avea să-și extindă proiectul pentru a include și Poarta sărutului și Masa tăcerii, lucrări emblematice pentru cariera sa.

În 1952, Brâncuși primea cetățenia franceză, iar peste patru ani își dona atelierul și întreg conținutul său statului francez. Trei ani mai târziu, înceta din viață, lăsând în urma lui o întreagă serie de controverse cu privire la apartenența – legală și morală – a lucrărilor pe care le-a semnat.

Expoziția dedicată acum lui Brâncuși este încununarea reușitei de a duce Timișoara pe culmi, datorită potențialului său de valorificare a culturii. Mai mult decât al Franței sau al României – un „conflict“ deja notoriu –, Brâncuși este al tuturor, pentru că arta lui transcende granițele, iar de aici mai departe nu mai e loc de controverse.

În sălile Muzeului de Artă din Timișoara sunt expuse lucrări de maturitate, special aduse de la muzeele internaționale de prin toată lumea, dar și din colecții private. Sunt lucrări emblematice sau mai puțin cunoscute, care ies pentru prima oară din faimoasele colecții pentru a ajunge în România. În acest sens, expoziția beneficiază, printre altele, de împrumuturi de la Centre Pompidou, din Paris, care deține, prin Atelierul lui Brâncuși, cea mai mare colecție din lume de opere ale artistului.

„O operă care nu a ieșit până acum niciodată din Atelierul lui Brâncuși este «Piatra de hotar», o piesă cu semnificație istorică, un totem care semnifică înfrățirea, fiind alcătuit din trei blocuri de piatră decorate cu simbolul sărutului“, a spus Doina Lemny, curatorul expoziției, la evenimentul de deschidere care a avut loc pe 28 septembrie.

Au fost de asemenea aduse și lucrări de la Tate Museum din Londra, care a trimis la Timișoara trei din cele patru opere pe care le deține, de la Fundația Guggenheim din Veneția, precum și din alte colecții particulare.

Expoziția „Brâncuși: surse românești și perspective universale“ este parte din programul cultural „Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii“ și este curatoriată de Doina Lemny, expertă internațională în viața și opera lui Brâncuși.

„Expoziția scoate în evidență anumite aspecte ce evocă legătura artistului cu țara sa natală, cu arta și literatura românească, lăsând publicului libertatea să descopere aceste relații subtile după propriile intuiții și simțăminte. De aici, necesitatea de a prezenta etape importante din creația sa, punând accentul pe prima perioadă, ce poartă însemnele formării sale în România, și pe dialogul pe care l-a întreținut în permanență cu compatrioții săi, prin participarea la diverse manifestări artistice“, spune Doina Lemny, curatoarea expoziției Brâncuși de la Timișoara.

Focșăneancă la origini, ea spune că a devenit și puțin timișoreancă prin susținerea pe care a găsit-o în orașul care îl găzduiește astăzi pe Brâncuși – „unic, relevant, monumental“, așa cum l-a descris directorul Muzeului de Artă, Filip Adrian Petru.

Expoziția este finanțată de Consiliul Județean Timiș, găzduită de Muzeul Național de Artă Timișoara și organizată de Fundația Art Encounters și Institutul Francez din România, fiind susținută de Banca Transilvania ca sponsor principal.

Inițiatoarea întregului proiect este însă Fundația Art Encounters, implicată în toate etapele legate de pregătirea expoziției – de la obținerea accepturilor de împrumut la organizarea transporturilor, a asigurărilor, la partea de arhitectură și realizarea scenografiei, coordonarea efortului de atragere a sponsorilor, precum și coordonarea comunicării.

„Ideea s-a născut înainte de pandemie. După expoziția Brâncuși de la Europalia în 2018, am cunoscut-o pe Doina Lemny, curatoarea acelei expoziții, și s-a conturat un gând legat de o expoziție Brâncuși în România, în Timișoara, în contextul de capitală culturală. Am tatonat câteva din muzeele internaționale pentru a vedea în ce măsură ar exista deschidere pentru un eventual împrumut și, încurajați de răspunsurile primite, am propus acest proiect partenerilor“, povestește Ovidiu Șandor, fondatorul fundației Art Encounters și un antreprenor activ în real-estate, artă și educație.

A existat o întrerupere firească în pregătiri în prima parte a pandemiei, dar în ultimii doi ani s-a lucrat intens la obținerea împrumuturilor, crearea unei echipe capabile să realizeze un astfel de proiect, asigurarea finanțărilor necesare, organizarea transporturilor. Tot procesul nu a fost lipsit de momente complicate, dar nimic de nedepășit, dovadă fiind însăși expoziția.

„Cel mai complicat a fost de adus lucrările din muzeele din străinătate: Centrul Pompidou Paris, Tate Modern Londra și Colecția Guggenheim Veneția. Asta pentru că au existat de la fiecare în parte cerințe foarte complexe, detaliate pentru împrumutul lucrărilor și a trebuit să ne asigurăm că putem satisface aceste cerințe, de altfel absolut normale când vorbim de astfel de lucrări unice și de neînlocuit.“

Pentru a găzdui această expoziție, Muzeul de Artă din Timișoara a trebuit adus la un standard muzeal corespunzător, în linie cu normativele românești și cu cele internaționale. Astfel, Consiliul Județean a ajutat muzeul în realizarea lucrărilor necesare pe partea de securitate, supraveghere video, control al temperaturii și umidității. Toate aceste lucrări au depășit suma de 2,5 milioane de euro, spune Ovidiu Șandor.

„Erau însă lucrări oricum necesare, după mulți ani în care muzeul nu a făcut investițiile necesare. Aceste investiții sunt și un legacy (o moștenire – n. red.) important al acestui an, acum muzeul fiind la un standard care va permite și în viitor realizarea de importante expoziții în cele mai bune condiții.“

Pe lângă aceste investiții, a mai existat și un buget alocat strict organizării expoziției, de aproximativ 1,2 milioane de euro. Finanțarea a fost asigurată din trei surse, echilibrate ca pondere: Consiliul Județean, sponsorii și veniturile din bilete, bani care au mers în totalitate către muzeu. Costurile importante au fost cele legate de transportul lucrărilor, asigurarea lor, comunicarea expoziției, realizarea scenografiei expoziției, mediere.

„Biletele sunt limitate pentru fiecare interval orar în parte – asta atât pentru o vizitare plăcută, cât și pentru siguranța operelor. Inițial existau în jur de 66.000 de bilete disponibile în cele patru luni cât este deschisă expoziția. Ca urmare a reacției publicului, a fost suplimentat numărul, așa încât acum sunt disponibile în total pentru ceva mai mult de 100.000 de vizite“, explică Ovidiu Șandor, el însuși colecționar și pasionat de artă.

Până la jumătatea lunii octombrie, pentru toate datele, biletele disponibile online fuseseră epuizate cu două-trei zile înainte de deschiderea expoziției. În total, peste 30.000 de vizite erau deja rezervate, unele pentru lunile noiembrie, decembrie și chiar ianuarie.

„Peste 12.000 de elevi sunt anunțați a veni cu profesorii lor. Weekendurile sunt cele mai solicitate, iar acele bilete se epuizează primele. Conservativ, aș crede că vor fi cel puțin 60.000-70.000 de vizite, deși s-ar putea să ajungem la un total mai apropiat de capacitatea maximă“, estimează fondatorul Art Encounters.

Cei care, ajunși la Muzeul de Artă din Timișoara, își doresc și varianta audio digitală a turului se pot delecta cu această opțiune prin vocile Anei Ularu și a lui Florin Piersic jr. Numărul de vizitatori așteptați nu este deloc modest ținând cont de euforia prin care a trecut și încă trece în acest an Timișoara.

„Ne așteptăm la un ritm dinamic al comenzilor în oraș în următoarea perioadă“, a spus Alin Șerban, CEO al platformei de livrări Tazz, unul dintre sponsorii expoziției unice de la Timișoara, orașul din care, de altfel, a și pornit povestea companiei, sub numele inițial eucemănânc.

Anul acesta, Timișoara este Capitală Culturală Europeană, ceea ce a dat un imbold în plus turiștilor  români și străini pentru a-și dori să viziteze orașul de pe Bega. În contextul acestei efervescențe, Tazz a lansat anul acesta și versiunea în limba engleză a aplicației sale.

„Vedem rezultate bune în Timișoara în acest an, dar cred că se poate face și mai mult“, crede Alin Șerban, luând ca exemplu Sibiul, un alt oraș autohton care a deținut titlul de capitală europeană a culturii în urmă cu mai mulți ani și care a continuat să se dezvolte și după ridicarea acestui statut.

Avanpremiera celei mai importante expoziții dedicate lui Constantin Brâncuși în ultima jumătate de secol, marcată printr-un eveniment care a avut loc pe 28 septembrie, a fost încununată de Tazz printr-o cină cu preparate de inspirație brân­cușiană, sub semnătura echipei de bucătari a restaurantului Merlot din Timișoara.

„Poarta Sărutului“ a fost, pentru o seară, o bulă din brânză de capră cu ceapă verde, șonc de casă crocant și sos de smântână grasă. I s-au alăturat, sub titulatura „Taci și înghite!“, texturi din mămăligă cu slănină prăjită și carne de porc la garniță. „Îmbucătură la gura sobei“ a fost definiția combinației dintre fasolea boabe în chiflă de pâine făcută în casă, varză murată cu chimen și chipsuri de cârnat de casă. „Transhumanța“ s-a concretizat în farfurie într-un mușchi de vită cu hribi românești, sos de piper verde cu țuică de prune și cartof în unt, iar la final, orezul fiert în lapte brulé cu sorbet de căpșuni și țuică s-a transformat în „Curcubeu în vas de lut“.

Expoziția dedicată lui Brâncuși va putea fi vizitată până pe 28 ianuarie 2024 și este însoțită de un catalog în limba română și în limba engleză, cuprinzând 16 eseuri ale specialiștilor români, precum și 190 de imagini reproduse ale sculp­tu­rilor, desenelor și fotografiilor lui Constantin Brâncuși, alături de imagini documentare, catalog publicat de Fundația Art Encounters. Prin toate aceste inițiative, Constantin Brâncuși își face magistral revenirea în România, făcând să tresalte inimile tuturor celor care visau să stea cândva la doar câțiva centimetri de unele dintre cele mai faimoase sculpturi ale lumii.

Coperta Octombrie 2026

Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția