Supliment editat de Ziarul Financiar

Stil de viață

Românca Monica Magdas Miller, fost vicepreședinte al mărcii americane BCBGMAXAZRIA, și-a lansat propriul brand – Santicler, cu care vrea să pună România pe harta modei din SUA. GALERIE FOTO

„Am crescut în România. Primul meu contact cu designul a fost printr-un prieten de familie."

Românca Monica Magdas Miller, fost vicepreședinte al mărcii americane BCBGMAXAZRIA, și-a lansat propriul brand – Santicler, cu care vrea să pună România pe harta modei din SUA. GALERIE FOTO
Românca Monica Magdas Miller, fost vicepreședinte al mărcii americane BCBGMAXAZRIA, și-a lansat propriul brand – Santicler, cu care vrea să pună România pe harta modei din SUA. GALERIE FOTO · Foto: După Afaceri

Monica Magdas Miller și-a construit întreaga carieră în domeniul modei dincolo de Ocean, în SUA, ajungând acum circa un deceniu să dețină poziția de vicepreședinte al brandului american BCBGMAXAZRIA. După ce a plecat din grup și după ce a absolvit un program de masterat, ea a decis să facă primii pași în antreprenoriat. A ales, din nou, industria de fashion, unde a lansat propriul brand – Santicler, cu ajutorul căruia vrea să pună România pe harta modei din America.

„Am crescut în România. Primul meu contact cu designul a fost printr-un prieten de familie, care lucra ca designer pentru mașinile Lăstun. Îmi amintesc și acum că era fascinant să fiu în proximitatea lui“, povestește ea. Crede că acela a fost declicul când vine vorba de design în general. Totuși, dacă vorbim despre design vestimentar, mintea ei se îndreaptă către momentul când a descoperit-o pe Audrey Hepburn în filmul Breakfast at Tiffany’s.

„Noi am trăit în Zalău, un oraș mic, fără deschidere și expunere când vine vorba de design și de arte.“ Totuși, mama sa i-a luat pasiunea în serios, așa că i-a cumpărat cărți de profil și a dus-o la muzee. „Așa a crescut interesul meu pentru această lume.“ Plus că încă din clasa a cincea a început să apro­fundeze artele plastice, transfe-rându-se la o școală unde a putut studia desen, sculptură și pictură. Liceul l-a continuat în aceeași direcție și urma să se îndrepte spre o facultate locală de profil.

„La momentul acela, industria de modă din România însemna doar producție în lohn, așa că o alegere mai înțeleaptă ar fi fost designul industrial, mai ales că părinții mei sunt ingineri și vedeau o mai mare aplicabilitate în domeniu.“

La finalul clasei a XI-a a plecat însă în SUA, mai exact în Alaska, împreună cu familia.

Ambiția a rămas aceeași – să urmeze o școală de design, iar părinții au susținut-o.

„Am mers la Școala de Design din San Francisco, unde am avut de ales dintre mai multe profiluri. La momentul acela, nu eram convinsă.“ Putea alege ca în primul semestru să facă studii generale de design, dar fiind facultate privată, această ezitare ar fi fost scumpă. A mers la o sesiune de orientare și atunci a selectat designul vestimentar. „Nu i-am spus mamei, care în continuare ar fi vrut design industrial.“

Uitându-se în urmă, spune că nu a regretat niciodată că a plecat în SUA. S-a acomodat repede, nu a simțit niciodată că nu aparține. A contat în timp și faptul că soțul său e american. El e autor al mai multor cărți și lucrează în industria filmului, pe zona de efecte vizuale. „Lucrăm în lumi apropiate, conexe – el tech, eu design -, dar nu e aceeași lume. Pentru ca amândoi să putem face carieră, am ales să locuim în Los Angeles, altfel, el avea oportunități în San Francisco, iar eu în New York. Cineva ar fi trebuit să se sacrifice.“

Monica spune că simțul estetic i se formase deja până să intre la facultate. Iar iubirea pentru textile și lucru manual o învățase de la mama și bunica paternă. „Ele m-au învățat să țes, să tricotez și o făceam de plăcere. Astfel, principiile de bază în această industrie eu le-am învățat de acasă, iar fundația a contat.“

Încă din timpul facultății a început să facă o serie de internship-uri la New York și San Francisco. A vrut să învețe. După absolvire, s-a angajat la brandul de modă Max Studio LA ca asistentă în departamentul unui vice-președinte. La un moment dat, în 2002, când izbucnise SARS în Asia, vicepreședintele trebuia să meargă într-o vizită de lucru în China și nu avea cine să îl însoțească. „M-a întrebat dacă vreau eu și am spus da. Această primă călătorie de business a fost o oportunitate unică ce mi-a permis să obțin o expunere pe care altfel n-aș fi avut-o.“

A ajuns apoi să lucreze la BCBGMAXAZRIA, și mergea în China de trei-patru ori pe an. Lucra la designul prototipurilor și se ocupa de costuri. „Înainte să plec ajunsesem VP pe design, eram mâna dreaptă a proprietarei. Am plecat când am simțit că nu mai am unde să cresc și când firma deja intrase în declin.“

A urmat un master în business, pe care l-a terminat în 2020, în pandemie. În timpul lui a început să facă celebrity endorsment și celebrity licesing. Firma proprie a înființat-o tot atunci, iar de un an se dedică 100% ei.

„Încă de la început, ambiția mea a fost să produc în România.“ Sunt anumite comenzi care nu merg realizate în China, unde ai nevoie de volume mari și unde, invariabil, ajungi să acumulezi stocuri. Plus că în ultima perioadă ciclul de vânzare s-a îngustat foarte mult.

„Mi-am dorit să-mi dezvolt propria firmă de la zero, iar focusul să fie pe cantități mai mici, dar pe calitate superioară. Există în ultimii ani mai multe branduri americane care își mută producția în Europa. Eu din 2018 tot vin în țară.“

În primii doi ani i-a fost greu să înțeleagă cum funcționează lucrurile. A reușit însă să pună firma din România pe picioare. Apoi a creat o colecție proprie și un brand propriu – Santicler. „A fost proof of concept (pilot – n.red.) pentru colaborările viitoare. Am extins ulterior activitatea și am început să ofer și servicii la cheie, adică dezvoltare de produs și producție. Brandurile cumpără de la noi produsul finit, iar ele se ocupă să își asigure transportul.“

A început cu tricotajele, unde România are o poziție puternică, are experiență și tehnologie. „Țara asta are ingineri foarte buni.“ De altfel, și Monica a făcut în 2018 un curs de specializare în Germania, pentru a înțelege mai bine cum funcționează mașinile din industria de profil. Era important să vorbească aceeași limbă cu oamenii din domeniu.

„Deși eu am experiență în ceea ce fac, în continuare învăț. Astăzi lucrez cu mai multe fabrici din România.“ Prima cu care a început să colaboreze a fost Mobiente din Oradea. „Lucrăm în continuare foarte bine, sunt foarte deschiși în gândire, au tehnologie de ultimă generație. Ei pot face și tricotaje, și țesături și un mix între cele două.“ Are fabrici partenere și la Târgu- Mureș și Sighișoara, dar colaborează și cu un grup de femei din Deva și împrejurimi, unde realizează produse croșetate de mână. „În felul acesta ducem tradiția mai departe. Focusul a fost încă de la început pe Ardeal și pe vestul țării, poate și pentru că eu de acolo mă trag, mi-e familiară zona.“

Spune că a vrut un business propriu și un brand al său, dar e costisitor să faci asta dacă vrei ceva de calitate, dacă vrei materiale din Italia și fabrici partenere de top.

„Mi-am dorit să ofer și zona de servicii la cheie pentru că există avantaje și pentru brandul propriu (comenzi mai mari, economii de scară – n.red.). Plus că mi-am dorit să fiu și un ambasador pentru România.“

Când americanii vorbesc despre producție de modă în Europa, ei se gândesc automat la Italia. Restul continentului e necunoscut, nu există, adaugă ea. Doar că în Italia se produc doar brandurile foarte scumpe. Iar până recent, tot restul se realiza în Asia.

„Pentru a schimba această percepție, e nevoie de răbdare și de oameni de încredere. Acum deja sunt branduri care vin către noi. Ei vin cu designul, noi propunem materialele, accesoriile, toate detaliile.“ Totuși, e ca în dating, e un proces ce începe cu o curtare și care durează. Monica Magdas Miller știe că pentru a reuși trebuie să le ofere partenerilor ceea ce nu le oferă Asia. Prețurile nu pot fi comparabile, manopera aici e mult mai mare. „În industria asta, trebuie mai întâi să îi cucerești pe designeri, dar trebuie să ai și prețul corect, și procesul impecabil de la un capăt la altul.“

Inițial a crezut că va deschide ea o fabrică, dar se bucură că nu a făcut pasul ăsta. Ar fi limitat-o mult. Acum poate să accepte orice comandă pentru orice produs.

„Ca branduri, lucrăm cu designer brands și cu entry designer brands, mărci premium, poziționate pe segmentul Santicler sau puțin mai jos.“ Pentru Santicler își dorește să se dezvolte, dar nu vrea un brand foarte mare, ci mai degrabă unul de specialitate, cu produse foarte bine făcute, care își păstrează valoarea mai multe sezoane.

„Nu vreau branding vizibil. Ținta noastră este un client cu resurse financiare, care nu trebuie să dovedească nimic. Acum conceptul de quiet luxury e foarte popular, dar eu asta am făcut de la început.“

Cu primele produse Santicler a ieșit pe piață în 2018. A fost o colecție-capsulă. Nu a lansat apoi colecții noi în fiecare an. A și fost pandemia de vină.

„Iarna mizăm pe cașmir, iar primăvara aceasta am lansat o serie de piese croșetate. Acum urmează o nouă colecție, cea de primăvară-vară, iar apoi vrem două colecții pe an, cu posibilitatea de a ajunge la maximum patru. Santicler e un brand sustenabil, nu producem mult pentru că nu vrem să lucrăm cu stocuri mari.“

Brandul are stocuri doar la produsele de bază. „Buticurile partenere întâi testează brandul și apoi comandă.“ În Europa, Santicler e prezent momentan doar în multibrandul Aparterre din București, dar în SUA este și în Just One Eye din LA, butic ce are în portofoliu branduri precum The Row și Gabriela Hearst, și în Ikram în Chicago, și în altele. „Plus că vindem online. Nu facem push pe online, dar clienții recurenți vin în magazinul virtual propriu. Nu suntem un brand care să mizeze pe promoții, avem produse atemporale așa că ele nu își pierd valoarea. Facem promoții doar pentru clienții casei.“

Monica spune că își dorește ca în trei ani să ajungă la o cifră de afaceri totală de 5 mil. euro – brand propriu și colaborări cu alte mărci, iar pentru asta trebuie să scaleze mult. „E important însă să fim și profitabili. De când am început am făcut greșeli, dar am învățat din ele, nu am regretat decizia de a merge pe cont propriu. Totuși, greșelile sunt scumpe, așa că trebuie să văd ce merge și ce nu.“

În topul vânzărilor Santicler sunt unele piese din cașmir, urmate de body-urile care sunt semnătura brandului și de tricourile de bumbac. Preferatele ei sunt body-urile, tricourile și o jachetă croșetată care s-a vândut atât de bine, că a trebuit să o reproducă. „Producem totul în România. Stocurile le ținem tot aici, la Cluj. Tot local facem și creația și fotografiile pentru colecții. În felul acesta, promovăm și România. Americanii nu știau de România, dar ei sunt un popor curios, care nu judecă“, conchide ea.
 

Photography: Felicia Simion 
Styling: Daria Georgescu 
Assistant Stylist: Maria Pais
Hair and Makeup: Mihaela Cherciu 
Model: Tatiana Tsarenko of One Models Agency in Bucharest

Coperta Octombrie 2026

Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția