Supliment editat de Ziarul Financiar

Gastronomie

La restaurant cu Peter Imre - Patrunjelul care face diferenta la Casa Iancului

Dupa ce la sfarsitul saptamanii trecute am beneficiat de ospitalitatea lui Vasile Briceag la cherhana, n-am crezut ca poate fi ceva mai inaltator gastronomic decat calcanul fript la malul marii. Drept pentru care am simtit nevoia sa balansez putin vietuitoarele marine cu o supa de gaina si putin ciolan de porc

Dupa ce la sfarsitul saptamanii trecute am beneficiat de ospitalitatea lui Vasile Briceag la cherhana, n-am crezut ca poate fi ceva mai inaltator gastronomic decat calcanul fript la malul marii.

Drept pentru care am simtit nevoia sa balansez putin vietuitoarele marine cu o supa de gaina si putin ciolan de porc. Asa ca m-am repezit pana la Casa Iancului, pentru ceva mancare national-autohtono-patriotica, pentru ca, la urma urmei, tot asta-i cea mai buna.

Proprietarul a amenajat o casuta de langa Foisorul de Foc si, chiar daca spatiul nu e nemaipomenit de generos, e aranjat in asa fel incat sa te simti bine: mese de lemn asezate la o distanta confortabila una de alta, tavan spoit in alb si sprijinit de niste grinzi solide, flori proaspete pe masa si, o piesa importanta a decorului, o chelnerita tanara, sprintena si foarte binevoitoare, care face acrobatii cu castroanele de ciorba in timp ce urca si coboara in fuga scara interioara.

Dar in primul si in primul rand am remarcat ceva care se incadreaza cu brio la categoria “Asa Da”: o lada frigorifica asezata discret intr-un coltisor, pe care proprietarul a reusit sa imprime numele restaurantului si nimic altceva.

Deci se poate – nu e neaparat nevoie sa fim tratati mereu cu spectacolul unor ditamai frigiderele pe care se lafaie cu litere de-o schioapa numele vreunei bauturi gazoase.

Cum ma aflam intr-un local romanesc, bineinteles ca am comandat o ciorba cu perisoare si o supa de gaina.

Din cate am inteles, doamna Norica Nicolai a iesit la rampa si a emis o cugetare de o profunzime demna de un mare filosof: dansa e de parere ca interventiile lui Theodor Stolojan sunt ca “patrunjelul in ciorba: nici nu strica, nici nu ajuta”.

Sa fim bine intelesi – Stolojan e inutil, dar n-as fi de acord cu doamna Nicolai, pentru ca, totusi, patrunjelul intr-o supa de gaina ca cea pe care am primit-o la Casa Iancului e mai mult decat important – da un gust special care e o mare parte din farmecul supei. Ar vrea Stolojan sa faca atata diferenta cat patrunjelul in supa sau ciorba.

Norica Nicolai sper sa fie mai buna politiciana decat bucatareasa, pentru ca a zbarcit-o pe asta cu patrunjelul. Putea sa spuna ca e ca un neg pe spate sau alta expresie cu forta evocatoare, dar nu ca patrunjelul care chiar are o treaba si o utilitate.

Ca tot veni vorba, supa de gaina de la Casa Iancului este ca la carte – bucatele de piept de pui sanatos, adevarat, care n-a murit de gripa aviara, ci a fost executat cu scopul de a-si satisface rolul social, acela de a deveni supa de gaina. Sigur a fost bine hranit si relaxat in timpul vietii, pentru ca numai o gaina atat de rasfatata putea sa dea o supa asa buna.

Ce sa mai zic de taieteii de casa? Bucatareasa harnica si priceputa a amestecat oul de la gaina care a facut supa cu faina alba, a intins aluatul pe masa de lemn, dupa care l-a taiat frumos cu cutitul, in fasii egale, care au completat bunatatea de zeama.

Dar supa a fost perfecta pentru ca i s-a presarat cu darnicie patrunjel proaspat deasupra, care i-a conferit un gust surprinzator, spre deosebire de ce spune doamna Nicolai. Comentariul dansei nu stiu daca exprima bine credintele sale politice, dar in mod cert arata ca bucataria este un loc cu multe necunoscute pentru domnia sa. Nici nu-i de mirare insa, pentru ca, prinsa de stresul voturilor multiple, nu mai are probabil timp sa treaca prin piata.

Sanatate sa avem daca stie sa faca deosebirea intre patrunjel si leustean. Ceea ce pe mine ma mira la parlamentari in general este ca de priceput nu par sa se priceapa la multe, dar pareri au despre orice.

Ceea ce imi aduce aminte de bancul cu Bula, care e intrebat la scoala de doamna invatatoare ce meserie au parintii lui. “Tata e parlamentar”, raspunde Bula. “Si mama?”, il mai intreaba invatatoarea. “Nici ea nu lucreaza”.

Noroc ca nu parlamentarii gatesc la Casa Iancului, altfel flamanzeam si nici nu primeam patrunjel in supa.

Viata langa un parlamentar trebuie sa fie senzationala si foarte usoara, pentru membrii familiei si pentru partener, pentru ca alesul poporului stie tot – de la leustean pana la dinamitarea stancilor de pe Valea Oltului, se pricepe la orice.

Nici n-ar mai trebui sa fie comisii specializate – ar putea sa dezbata subiectele en-gros, ceea ce de altfel si fac. “Cum vrea muschii nostri”, dupa cum ar spune un parlamentar.

Ar trebui totusi sa existe o procedura prin care alesul neamului sa fie suspendat imediat in caz de greseala, pentru ca nu e corect ca noi sa putem vota numai o data la patru ani, iar ei sa-si bata joc de noi in fiecare zi.

Din fericire, la Casa Iancului nu si-au batut joc de noi – dimpotriva. Daca supa de gaina a fost perfecta, ciorba cu perisoare a fost cel putin la fel de buna: zeama groasa, plina de legume si in care inotau bilutele de carne a fost una dintre vedetele zilei, mai ales dupa ce i s-a turnat si smantana din belsug.

Foarte bun si creierul pane, din care m-am infruptat cu pofta, desi prietenul meu mi-a zis ca celulele nervoase sunt singurele care nu se regenereaza. Iar eu am si pornit din start cu un numar mai mic de celule cenusii, asa ca, daca mai si mor repede, in ritmul asta peste cativa ani as putea sa ma fac politician.

La felul principal, meniul de la Casa Iancului are cateva mancaruri, simple dar foarte bine facute. Pentru ca, la urma urmei, si intre ciolan si ciolan exista o diferenta.

La Casa Iancului au ales din ciolan partea pretioasa: fara zgarciuri, fara grasime, doar carnea roz si bine afumata, frageda de ti se topeste in gura.

Tolanit pe ditamai mormanul de varza calita si plasat strategic langa niste carnati de casa afumati si bine fripti pe jar de crabune, ciolanul e asa de bun ca, desi o sa vi se para o portie imensa la inceput, o sa fiti surprinsi cat de repede se goleste farfuria.

Excelent si muschiul de porc la gratar, impanat din loc in loc cu carnaciori crocanti, iar cartofii copti cu care vine sunt garnitura perfecta: ditamai cartoful copt in coaja si servit in staniol, cu crema de branza si smantana, prin care se gasesc la tot pasul firicele de costita afumata. Iar limba cu masline in sos picant e buna si foarte condimentata.

M-am indopat cu atata mancare satioasa ca nu cumva consumul de energie pentru a descoperi dragostea cea mare sa ma lase fara calorii.

Si, mi-am zis, daca-i bal – bal sa fie. Asa ca, dupa cum zice vorba din batrani “la placinte inainte”, m-am infipt in placinta imensa si fierbinte cu branza si stafide, peste care se turnase cam o cana de smantana.

Bucatareasa a amestecat branza cu stafidele tinute inainte in rom si cu niste coaja de lamaie rasa foarte fin, ca sa-i dea umpluturii o aroma acrisoara.

Papanasii chiar sunt cat roata carului si e nevoie de o vointa de fier ca sa ii termini, mai ales dupa ce ai dat gata o farfurie de supa si un ciolan pe varza. Dar eu ma mandresc ca sunt dotat cu o exceptionala putere a vointei, asa ca am terminat si papanasii. Foarte buna si crema caramel cu inghetata si frisca.

Am plecat de la Casa Iancului foarte multumit de supa, de ciolan, de placinta, dar, mai ales de patrunjel.

peter.imre@zf.ro

Coperta Octombrie 2026

Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția