Supliment editat de Ziarul Financiar

Cultură

INTERVIU: Angela Gheorghiu, una dintre cele mai cunoscute artiste ale lumii: Muzica e toată viața mea, iar România este o țară cu mari talente

Născută la Adjud, județul Vrancea, Angela Gheorghiu este astăzi un nume internațional.

INTERVIU: Angela Gheorghiu, una dintre cele mai cunoscute artiste ale lumii: Muzica e toată viața mea, iar România este o țară cu mari talente
INTERVIU: Angela Gheorghiu, una dintre cele mai cunoscute artiste ale lumii: Muzica e toată viața mea, iar România este o țară cu mari talente · Foto: După Afaceri

Născută la Adjud, județul Vrancea, Angela Gheorghiu este astăzi un nume internațional, cucerind cele mai mari scene de operă din lume, la care a visat încă de mică, de când a cântat primul său lied Guten Abend, Gut’ Nacht, de Brahms. Apoi, talentul său a fost șlefuit cu multă muncă și cu mult studiu, ceea ce i-a oferit elementul cel mai important – originalitatea, fără de care probabil nu ar fi ajuns una dintre cele mai bune cântărețe de operă din lume. „Muzica e toată viața mea“, recunoaște ea.

„M-am născut cu acest dar și acest har, cu instinct și inteligență muzicală și scenică, cu un timbru deosebit de la Dumnezeu și am fost conștientă de mică de acest lucru. Contează foarte mult talentul, desigur, dar în spatele succesului sunt ani de muncă, de studiu continuu. Cred că în cazul meu a fost o îngemănare de talent, studiu, conștiinciozitate, muncă și un excelent instinct artistic“ – așa își descrie parcursul Angela Gheorghiu, una dintre cele mai mari cântărețe de operă din lume.

Cu o conștientizare puternică a unui talent înnăscut, dar și cu o luciditate a muncii depuse pentru șlefuirea talentului, Angela Gheorghiu spune că niciodată nu ar fi putut face altceva decât muzică, însă nu orice fel de muzică, una care are ridicate în jurul său ziduri de măreție, anume opera.

A visat să ajungă unde este astăzi, pe cele mai mari scene din lume, încă de mică, de când avea șase ani și a cântat primul său lied Guten Abend, Gut’ Nacht, de Brahms. Visul său s-a conturat mai puternic când a decis să meargă la Liceul de Muzică din București.

„«Muzica e toată viața mea», așa cum spune și unul dintre imnurile mele artistice, un cântec pe care l-am cântat în întreaga lume – Muzica, de George Grigoriu. Chiar dacă era compozitor de muzică ușoară, a compus o operetă – Valurile Dunării – având această minunată arie. Nu aș fi putut face altceva niciodată, m-am născut așa și am fost conștientă de acest lucru de foarte mică“, spune hotărât Angela Gheorghiu.

Tot ea recunoaște că nu există o rețetă sau un secret al succesului, însă există multe elemente care pot ajuta. Totuși, pentru cineva care și-a dorit o carieră dincolo de granițele țării, efortul depus pentru a studia și a munci e, poate, mult mai mare decât în cazul altora.

În tot drumul său către vârf, familia, profesorii și colegii i-au fost alături, un element important, spune ea.

„Am fost susținută, de exemplu, încă de mică de câțiva profesori din școala generală din Adjud, de familia Nica, profesori de limba română, dar mai ales de părinții mei care mi-au plătit căminul și cantina la Liceul de artă din București, dar și orele private cu profesoara de canto Mia Barbu și cu profesorii de teorie și solfegii. La liceu era doar un singur loc la canto clasic, iar la Conservator erau cinci locuri pe țară și 100 de candidați. Am reușit la ambele cu brio, dar cu un studiu titanic“, își amintește ea.

Secretul dezvăluit pentru succesul în muzică este studiul constant, care nu se oprește niciodată, odată pentru a ajunge sus și apoi pentru a rămâne acolo. Angela Gheorghiu își studiază fiecare rol, fiecare partitură, tot contextul în care a apărut opera respectivă, cum a fost compusă, ceea ce îi permite, în final, să aibă o interpretare originală. „În momentul în care sunt în fața partiturii stau zile și săptămâni întregi să descos fiecare detaliu, ca să îl interpretez cel mai bine cu putință și întotdeauna cu originalitate.“

Întrebată de opera sa preferată, spune că este cea pe care o interpretează la momentul respectiv, pentru că atunci se identifică cel mai bine cu acel rol.

Renumele Angelei Gheorghiu nu stă îngrădit doar între granițele acestei țări, fiind considerată una dintre cele mai bune cântărețe de operă din lume, ceea ce i-a permis să „cucerească“ cele mai mari scene de pe glob.

„Am cântat pe cele mai mari scene ale lumii, și asta constant, timp de decenii, zeci și sute de spectacole pe fiecare dintre ele, stagiuni la rând. Pe unele le-am și deschis, sau redeschis cum ar fi Royal Opera House Covent Garden din Londra, Palau de les Arts Reina Sofia din Valencia sau alte săli de concerte din Asia și America. E greu să aleg doar câteva, dar dacă ar fi să menționez un mic top, acestea ar fi Royal Opera House Londra, Metropolitan Opera New York, Royal Albert Hall și Teatro Colon din Buenos Aires, teatru care consider că are cea mai bună acustică pentru operă“, explică ea.

Cu o carieră internațională, România nu i-a fost suficient „acasă“. A avut puține apariții pe scenele locale și nu pentru că nu și-ar fi dorit, ci pentru că invitațiile au fost rare, spune ea. Totuși, fiecare reîntoarcere acasă este o emoție în plus. Este de părere că publicului din România ar trebui să i se ofere mai multe șanse la o viață culturală adevărată, începând cu o sală de concerte adecvată.

Luna decembrie este una dintre acele momente rare când Angela Gheorghiu urcă pe o scenă din România, având concert la Sala Palatului. Alături de ea vor urca orchestra simfonică Valahia și tenorul Teodor Ilincăi. Nu doar în România ea urcă pe scenă cu artiști români. Ori de câte ori are ocazia, face asta.

„Artiștii sunt talentați și mulți dintre ei au demonstrat asta pe scene importante. Mă bucur întotdeauna de succesul unui coleg, fie că este român sau străin, și mă bucur dacă am putut să îi fiu la un moment dat alături, să îl susțin, să îl ajut cu tot ce am putut. România este o țară cu mari talente și de câte ori am putut eu, mi-am susținut și sprijinit colegii români, necondiționat de nimeni și de nimic, cu toată inima mea“, spune ea.

Rarele apariții în România nu o lasă să facă o deosebire între industria locală și cea din afară. Totuși, precizează că fără sponsori importanți, fără pasiune și implicare, nu se poate.

„Fiecare nație își sprijină și își respectă artiștii cu adevărat valoroși. În România, publicul și oamenii de rând știu să facă asta, dar parcă oamenii care au putere sau care țin frâiele culturii sunt speriați sau sunt împinși să sprijine acte culturale de calitate îndoielnică. Poate că acest lucru se întâmplă și pentru că mulți nici nu au vreo legătură directă cu cultura sau vreo pasiune reală pentru cultură“, mai spune ea.

Opera are o măreție de care, poate, puține tipuri muzicale mai pot da dovadă, combinând elemente artistice și estetice. Opera nu e doar un tip de muzică, e un întreg spectacol, unde diferite forme de artă își dau mâna pentru a bucura spectatorul, iar tocmai această complexitate face parte din actul de seducție.

„Opera este, probabil, cel mai complex act cultural, pentru că implică, în același timp: muzică compusă de un geniu, pe un text de obicei scris de un alt geniu, cu orchestră simfonică, artiști lirici (cântăreți de operă), fie ei soliști care țin pe umeri întregul spectacol, fie cei din cor, actorie, scenografie, costume și, de multe ori, și balet. Toate comprimate într-un timp relativ scurt, de două-trei ore“, explică ea.

Complexitatea și măreția operei au făcut ca acest act artistic să fie, poate, perceput de oameni ca fiind inaccesibil publicului larg, mai ales în privința înțelegerii mesajului transmis pe scenă. Angela Gheorghiu este de părere că spectacolele sunt deschise oricui, însă important este ca oamenii să își dorească să le descopere.

Opera a suferit câteva schimbări în ultimii ani, care sunt în detrimentul calității actului artistic, este ea de părere. Această tendință a celor care vor să aducă opera unui public tot mai larg pare să aibă rezultate nedorite. Multe dintre opere sunt transmise live, iar oamenii preferă să vadă spectacolul din confortul casei decât din sală, însă experiența este total diferită.

„Emoția unui spectacol live, în sala unui teatru de operă, nu se va putea compara niciodată cu a unuia văzut la cinema sau acasă. Există în sală un freamăt, o emoție, un parfum și o atmosferă de magie în stare pură. Să nu uităm că tot sunetul este acustic

într-o sală de operă, fără sonorizare, deoarece cântăreții de operă au voci mari, sunt suficiente pentru a fi auzite împreună cu corul și orchestra.“

Așadar, e de părere că opera este într-o criză. Opera însă nu s-a schimbat, muzica este aceeași, la fel și partiturile. Schimbate sunt însă perspectivele. „Ceea ce se schimbă sunt perspectivele celor care conduc teatrele de operă, de multe ori oameni aleși politic, care nu mai înțeleg ce să facă pe scenă pentru a atrage publicul. Eu nu am vrut să particip la această distrugere a operei cu o lipsă de respect pentru public, dar mai ales pentru partitură. Sper din toată inima să fie un curent trecător și îmi doresc să am colegi responsabili, așa cum am fost și eu, pentru că se poate“, subliniază ea.

Totuși, recunoaște că opera poate fi adaptată tendințelor moderne, atâta timp cât muzica nu are de suferit și subiectul nu este alterat. Dar practica este însă diferită. Există multe experimente făcute pe titluri importante, precum Tosca, La Boheme, La Traviata, în care acțiunea, dictată de un anumit regizor, este total opusă cuvintelor cântate de artiști.

„Vă puteți imagina o acțiune în care un artist spune anumite cuvinte dar face cu totul altceva pe scenă. Multe opere au subiecte istorice la bază, e foarte greu să adaptezi un anumit subiect istoric zilelor de acum. Am spus-o dintotdeauna și o repet: eu consider clasicismul summumul tuturor moder­nităților. Oamenii vin la operă să viseze, să uite de problemele cotidiene, tocmai de aceea cred că este greșit să adaptăm toate operele la ziua și la problemele de astăzi“, este ea de părere.

Opera poate fi pentru toată lumea, dar ea se dezvăluie doar celor care au curiozitatea și dorința să o descopere. Angelei Gheorghiu nu doar că i-a dezvăluit în cele mai profunde moduri, dar opera e viața ei, așa cum chiar ea recunoaște.

Coperta Octombrie 2026

Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția