Human Scale sau care este mesajul lui Vlad Nancă, unul dintre cei mai cunoscuți artiști români contemporani: Arhitectura și spațiul construit nu ar trebui să își piardă măsura raportată la corpul și nevoile omului
Vlad Nancă (artist născut în București, 1979) a pornit în lucrările sale timpurii de la simboluri politice și culturale care au exprimat tranziția României de la o societate închisă spre o țară fertilă pentru manifestările agresive ale capitalismului anilor 2000.
Vlad Nancă (artist născut în București, 1979) a pornit în lucrările sale timpurii de la simboluri politice și culturale care au exprimat tranziția României de la o societate închisă spre o țară fertilă pentru manifestările agresive ale capitalismului anilor 2000. Aceste referințe sunt adesea regăsite în discursul estetic al multor artiști contemporani. Nu avea cum să fie altfel. Dar odată cu maturizarea sa, atenția lui Vlad Nancă se mută de la simboluri la relații, una dintre cele mai profunde explorări fiind Human Scale, proiectul expozițional care reprezintă România la cea de-a 19-a ediție a Expoziției Internaționale de Arhitectură – La Biennale di Venezia (10.05-23.11.2025). De la detalii privind trecutul, aproape inexistent pentru cei născuți după ’89, artistul lansează la Veneția o invitație de construire colectivă a viitorului, în care arhitectura este atentă la prezența umană, la corp, element esențial al spațiului nostru, al tuturor.
Vlad Nancă a studiat la Departamentul de fotografie și imagine dinamică al Universității Naționale de Arte din București. Lucrările sale timpurii au marcat o perspectivă artistică nouă, prin utilizarea metodelor DIY (do it yourself), se arată pe pagina artistului. Dar începuturile au fost altele și au pornit tot de la amprenta comunității, pe care o purtăm cu toții cu noi.
„Era perioada liceului, prietenii mei cei mai buni erau la liceul de artă și aveau atelierele pe Berthelot, foarte aproape de liceul meu, Sf. Sava. Îi vizitam destul de des. Interesele mele se schimbau sub influența lor și a unor expoziții ale departamentului de artă contemporană la MNAR – Muzeul Național de Artă al României (care a devenit apoi MNAC – Muzeul Național de Artă Contemporană, prin fuziunea cu Artexpo), a ilustrațiilor fotografice semnate de Cosmin Bumbuț în Dilema Veche sau a unui catalog ce documenta o serie de expoziții ale grupului Subreal. Acesta era contextul în care am cumpărat un aparat foto și am început să fac fotografii“, spune Vlad Nancă.
De la acel prim aparat foto a urmat un semestru pe care artistul îl caracterizează drept eșuat la secțiunea de imagine de film într-o universitate particulară, dar care a fost de fapt pasul necesar spre Departamentul foto-video al Universității de Arte.
„Voiam să merg acolo pentru că îmi doream să îl am ca profesor pe Iosif Kiraly (artist vizual, arhitect și educator, profesor la Universitatea de Arte din 1992), pe care îl descoperisem în grupul Subreal. Pentru mine, școala a fost un moment de eliberare pentru că era prima oară când puteam alege ce vreau să fac și a fost o șansă reală de a lucra sub îndrumarea unor oameni pe care continui să ii admir: Iosif Kiraly, Alexandra Croitoru (artistă vizuală și curatoare) sau Nicu Ilfoveanu (fotograf). Le sunt recunoscător pentru că m-au susținut și m-au încurajat să lucrez și să-mi urmez drumul.“
Încă din perioada studiilor, Vlad Nancă devine destul de activ. Lipsurile din acea perioadă privind infrastructura de susținere pentru artiștii la început de drum au devenit oportunități prin care el și ai lui și-au creat propriile contexte de lucru.
„Exista o sete de expresie dublată de o dorință de a activa împreună cu alți artiști. Și, ca urmare, am avut o serie de inițiative de lucru într-un cadru comunitar.“
Una din inițiative a fost 2020 Home Gallery, o galerie de apartament în care a expus și el, dar a și invitat alți artiști. „Atunci când am început era un moment aparte pentru scena de artă din București, nu prea existau contexte de lucru nici instituționale, nici galerii particulare. MNAC încă nu se deschisese, fostul centru Soros pentru artă contemporană își pierduse finanțarea și, așa cum ziceam, nu prea erau galerii.“
La nivel personal, începutul anilor 2000, acea perioadă de turbo-capitalism pe care a experimentat-o România, și-a pus amprenta asupra creativității lui Nancă.
Original Adidas rămâne una dintre cele mai puternice lucrări ale acelei perioade.
„Original Adidas vorbește exact despre schimbarea aceea în care «adidașii» originali (cei mai tineri dintre cititori probabil nu știu contextul anilor ’80 în care în magazine nu se găsea mai nimic, unele din rarele excepții fiind «calculatoarele» – capetele de porc, tacâmurile – ghearele de pui și «adidașii» – picioarele de porc) erau înlocuiți de o explozie de posibilități de consum.“
Arta sa de atunci a fost și rezultatul unui proces personal de înțelegere a contextului, care mai târziu a evoluat către alte teme și subiecte abordate. „Schimbarea asta are loc spre sfârșitul primului deceniu post 2000 și devine evidentă în lucrarea Commemora din decembrie 2009, care pe de o parte e un omagiu adus victimelor din 1989. Pe de alta, în același timp, marchează și o schimbare a intereselor mele, care au evoluat spre corpul uman și relația lui cu spațiul interior sau cel public.“
Pe lângă influențele artiștilor cu care a interacționat, printre care îi menționează pe Dan Perjovschi (ilustrator) și Ion Grigorescu (pictor), elementele de limbaj vizual aduse deodată de pătrunderea internetului au devenit noi surse de inspirație.
E vorba de elemente de artă urbană, guerrilla advertising, canale alternative de comunicare care se răspândeau prin noile rețele informaționale, bloguri sau primele meme-uri ce circulau pe e-mail. „România se alinia atunci, încet-încet, la aceste tendințe de comunicare și limbaj vizual, la toate nivelurile.“
Mai târziu, influențele au venit mai ales din experiențele personale. „Am descoperit arhitectura plimbându-mă prin oraș, petrecând ore în șir în explorări urbane și intrând în tot felul de clădiri abandonate.“
Pe la mijlocul anilor 2000, spune Vlad Nancă, avea mulți prieteni grafferi, alături de care pornea adesea în explorări urbane.
„Ei căutau locuri pentru graffiti, iar eu eram entuziasmat de aventură și de bucuria de a descoperi și înțelege arhitectura într-un mod diferit.“
Interesul pentru arhitectură a crescut constant de-a lungul anilor, iar România a fost importantă în acest proces, pentru că fondul construit este în mare parte din secolul XX, spune el. „Toate acestea se reflectă în temele mele de lucru, unde modernismul și secolul XX au devenit foarte prezente în ultimii ani.“
Acest interes pentru arhitectură nu se limitează la schițe, ci la omul în jurul căruia trebuie realizate aceste „schițe“.
Din 2017, artistul Vlad Nancă dezvoltă o serie de lucrări la intersecția dintre desen și sculptură, inspirate din siluetele umane din desenele arhitecturale. El le mărește la scară umană, într-un gest pe care îl consideră unul de „eliberare“ din schiță, atrăgând atenția asupra prezenței umane în arhitectură și asupra importanței acesteia ca element esențial al spațiului construit. Anul acesta, siluetele lui Nancă, raportate la context sau mai bine spus în jurul cărora trebuie gândit contextul, sunt la Bienala de Arhitectură de la Veneția, prin proiectul Human Scale. Și vor rămâne acolo până la finalul lunii noiembrie.
Human Scale, un proiect expozițional și de cercetare semnat de Vlad Nancă și de biroul de arhitectură Muromuro Studio (Ioana Chifu și Onar Stănescu), curatoriat de Cosmina Goagea, reprezintă România la cea de-a 19-a ediție a Expoziției Internaționale de Arhitectură – La Biennale di Venezia.
Expoziția este prezentată în două spații complementare: Pavilionul României din Giardini della Biennale și Galeria Nouă a Institutului Român pentru Cultură și Cercetare Umanistică din Veneția, se arată în comunicatul prinvind lansarea Human Scale.
„Expoziția de la Pavilionul României te introduce într-o atmosferă de calm, care invită la apropiere, la privire atentă și la o relație directă cu lucrările de artă. Restul vizitatorilor devin ei înșiși elemente participante în expozitie și, nu în ultimul rând, materialele documentare.“
Pentru un studiu mai aprofundat al acestora, Human Scale continuă la Noua Galerie a Institutului Cultural Român, unde pot fi văzute peste 300 de desene de arhitectură din România, realizate de-a lungul întregului secol XX, cu o atenție specială acordată reprezentării corpului uman, majoritatea fiind prezentate pentru prima dată publicului.
„Mesajul principal este că arhitectura și spațiul construit nu ar trebui să își piardă măsura raportată la corpul și nevoile omului. În același timp, toate aceste materiale puse la dispoziție spre consultare oferă o privire retrospectivă asupra arhitecturii secolului XX, un ultim secol «analog», înainte de internet și de marea revoluție digitală.“
Este o invitație de a reflecta la felul în care ideile și reprezentările au circulat într-o lume predigitală, unde desenul era atât mijloc de gândire, cât și expresie plastică, explică Vlad Nancă.
În acest moment, el pregătește o expoziție care urmează să fie deschisă la Galeria Il Ponte din Florența. „Este o expoziție personală, cu lucrări aflate în strânsă legătură cu proiectul prezentat la Veneția.“ La baza ei se află documentarea prin desen de arhitectură din secolul XX, unul dintre elementele principale ale proiectului Human Scale.
„Temele care mă preocupă rămân cele deja menționate: arhitectura, în special cea a secolului XX, dar și secolul XX privit în ansamblu. Îmi doresc mult să realizez lucrări noi, pentru că pregătirea pentru Bienală a fost destul de solicitantă și nu a lăsat loc pentru alte dezvoltări. Totodată, sper să finalizez un proiect mai amplu la Bucuresti și pentru care, împreună cu gazdele expoziției, suntem într-un proces de strângere de fonduri.“
Ca planuri, Nancă face referire doar la certitudini, contextul pieței de artă fiind provocator ca întotdeauna.
Astfel, expoziția Adsumus de la Galeria Il Ponte din Florența se deschide pe 18 septembrie, iar pe 15 octombrie se inaugurează la Timișoara sculptura Împreună, proiectul câștigător al Premiului Jecza pentru sculptură de anul acesta.
„Cel mai probabil, noi proiecte la București vor avea loc abia anul viitor, sub forma unor expoziții personale, când sperăm să putem prezenta și o versiune a proiectului Human Scale“, conchide artistul.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția