Cine este Felix Pătrășcanu, dincolo de unul dintre cei trei fondatori ai FAN Courier? Este colecționar de mașini noi sau de epocă. „Prima mașină cumpărată cu banii din business a fost un FORD Focus. A fost prima mașină cu care vorbeam, la propriu, mi se părea că am o discuție cu Henry Ford“. GALERIE FOTO
Felix Pătrășcanu este, pentru cei mai mulți, unul dintre cei trei fondatori ai companiei de curierat FAN Courier.
Felix Pătrășcanu este, pentru cei mai mulți, unul dintre cei trei fondatori ai companiei de curierat FAN Courier, liderul pieței de profil din România, o afacere de peste 1 mld. lei și 11.000 de salariați. Puțini sunt cei care îl știu pe Felix Pătrășcanu și din altă postură, cum ar fi cea de pasionat și colecționar de mașini noi sau de epocă. Tot pe lista de pasiuni el mai menționează vinurile și viticultura, istoria și literatura. Pe toate – în frunte cu mașinile – spune că „le iubește cu pasiune“.
„Îmi place să cred că sunt un om normal, cu aspirațiile lui, cu realizările și cu eșecurile lui, cu zile bune și mai puțin bune. Adică tot ceea ce umple viața unui om“, își începe Felix Pătrășcanu povestea. Ca notă aparte, adaugă el, e foarte atent la împlinirea libertății sale. „Am luptat și lupt foarte mult pentru a-mi crea o libertate responsabilă. Am o teorie personală despre libertate personală, dar e o teorie ce face subiectul altei discuții“, explică el.
Parte a acestei libertăți sunt hobby-urile sale, mașinile, vinurile și viticultura, istoria și literatura.
Pasiunea pentru mașini și motoarele acestora se datorează unui profesor din liceu – Ștefan Ioneanu. E vorba de un inginer care a insuflat aproape tuturor elevilor dragostea pentru automobile, după cum povestește Felix Pătrășcanu. Multe generații ale Liceului Unirea din Foșcani își amintesc cu plăcere și admirație de acest dascăl.
„Ne vorbea despre automobile ca și cum ar fi fost ființe vii. Trebuie să menționez faptul că, până în clasa a XI-a de liceu, eu nu știam nici măcar cum arată un carburator.“
Acum, antreprenorul spune că percepe orice mașină ca pe o ființă, iar asta i se datorează pe deplin celui care i-a fost profesor. Felix Pătrășcanu are permis de conducere auto din anul 1985 și afirmă că în acești ani a căpătat o oarecare experiență.
„Am condus impulsiv uneori, am primit amenzi pentru încălcări ale regulilor, dar niciodată nu mi-a fost reținut permisul auto.“
În ultima perioadă, deși a condus mașini puternice, nu a fost penalizat deloc. Au trecut deja aproape șase luni de la ultima contravenție. Acest lucru l-a aflat chiar de la un agent de poliție care, acum câteva luni, l-a oprit pentru o depășire de viteză.
„Personajul m-a iertat pentru că depășirea vitezei nu fusese așa de mare și, mai ales, pentru că nu mai greșisem de foarte mult timp.“
Recunoaște însă că îl pasionează viteza pe circuit. E o bună ocazie să te descarci de adrenalină. De altfel, antreprenorul a făcut și cursuri de viteză pe circuit în străinătate și, mai nou, în țară.
Spune că nu ai cum să uiți prima mașină cumpărată. Pentru Felix Pătrășcanu, aceasta a fost și cea mai iubită dintre toate. Și a avut parte și de cea mai mare atenție și dragoste din partea sa.
„Ca pentru mulți din generația mea, prima mașină a fost o Dacia 1300, cumpărată la mâna a doua.“ Era un model din 1978 pe care el l-a achiziționat în 1995.
Uitându-se în urmă, spune că a fost un efort fantastic din partea sa să o poată cumpăra pentru că la momentul acela stătea foarte prost cu banii. Acea Dacie 1300 avea o culoare foarte ciudată, un roz liliachiu, dar asta nu a contat și nu l-a împiedicat pe antreprenor să o iubească foarte mult, după cum spune chiar el.
„Țin minte că am cumpărat-o de la o familie bucureșteană mai în vârstă, iar doamna a început să plângă în momentul în care mașina a părăsit curtea.“ A urmat apoi o a doua Dacie, de această dată un model 1310 cu bord CN „pentru cine își mai aduce aminte“. Aceasta era verde sidefat și a fost totodată prima mașină din parcul auto FAN Courier. Avea și nume de scenă, se numea Furia Verde.
Antreprenorul Adrian Mihai a fondat împreună cu fratele său Neculai Mihai și cu prietenul lor Felix Pătrășcanu compania FAN Courier în 1998. Au plecat atunci la drum cu autoturismele personale, iar în prezent au ajuns la un parc auto de peste 4.000 de autovehicule cu care compania face livrări în toată țara.
„Prima mașină cumpărată cu banii din business a fost un FORD Focus, echipată cu un diesel de 1,8 litri și cu 115 CP. Această mașină a căpătat foarte mult respect din partea mea.“ E vorba de o mașină americană construită în Spania cu foarte mare responsabilitate și grijă față de detalii. „A fost prima mașină cu care vorbeam, la propriu. Pare o nebunie, dar mi se părea că am o discuție cu Henry Ford.“
Acum, el nu conduce o mașină, ci mai multe. Cea folosită zi de zi e un Mercedes G500, despre care spune că e un icon car pe care și l-a dorit încă din perioada în care concura la Campionatul Național de offroad.
„E o mașină spartană, plină de masculinitate. Are o formă aerodinamică, una comparabilă cu forma creată de două cărămizi puse una peste alta.“ E puțin zgomotoasă la interior și e și destul de „gurmandă“, ținând cont de motorul pe benzină, de patri litri, V8.
În weekendurile petrecute în natură, folosește o Toyota Landcruiser 120, pregătită pentru ture offroad. E ca o casă pe roți deoarece are un cort pe acoperiș, are frigider, aragaz, scaune, masă pliantă și suport pentru biciclete.
Autovehiculul poate adăposti trei persoane pe orice fel de vreme.
„E mașina cu care ies împreună cu colegii mei din clubul de offroad ORAR, cea pe care o folosesc la acțiunile umanitare din munți sau la acțiunile de rescue 4×4 prin parteneriatul pe care clubul îl are cu ISU.“
Despre ea, afirmă că e o mașină pe care o iubește mult și pe care o respectă pentru că pare a fi indestructibilă.
Chiar dacă îi place foarte mult inovația și noul, rămâne credincios pionierilor din industria auto.
Ei sunt cei care au creat asemenea bijuterii încât nu există persoană pe care Felix Pătrășcanu să o fi întâlnit și căreia să nu îi placă sau să nu se bucure văzând mașini de epocă.
„Posed, deocamdată, două exemplare retro. Am un FORD Mustang din 1965, echipat cu un motor V8 de 4,7 litri pe benzină, cabriolet, care încă mai produce 240 de cai-putere.“
În urmă cu doi ani, făcând echipă cu soția sa, a câștigat locul al doilea la concursul de regularitate pe circuit. El este de altfel membru al clubului Retromobil România, club cu ai cărui membri a colindat Italia, Grecia și Bulgaria, la bordul acestor „minunate mașini“. „E o bijuterie tehnică (FORD Mustang din 1965 – n. red.), ce încântă la orice ieșire. E o bucurie să o conduci, ascultându-i motorul care nu conține nimic electronic, ci e doar mecanică pură. Sunt profund recunoscător tuturor celor care au construit asemenea mașini.”
Pe cea de-a doua mașină de epocă a cumpărat-o cu câteva zile înainte ca pandemia să ia lumea pe sus. E un Morgan Plus 8, echipat cu motor V8, de 4,6 litri pe benzină, cabriolet, care dezvoltă 223 de cai-putere. O descrie ca pe o mașină tipic britanică, destul de incomodă la condus.
„Conservatorismul specific englezilor e vizibil de la o poștă în ceea ce privește caroseria acestei mașini, caroserie neschimbată din anul 1936. De menționat că din 1911 Morgan fabrica doar mașini three-wheelers, acelea cu două roți față și una spate.“
Antreprenorul afirmă că în viitor are în plan să cumpere mai multe mașini de epocă, despre care spune că par a fi o bună investiție din punct de vedere business, asta pe lângă satisfacția pe care o aduc unui pasionat.
Dacă ar putea avea orice mașină din lume, care ar fi aceasta? „Îmi doresc un Packard Super Eight din 1935. E o bijuterie cu motor unic cu opt cilindri în linie, un motor foarte rar.“
Recunoaște că petrece cel puțin două-trei ore pe săptămână vizitând site-urile de mașini de epocă. E abonat la revistele de profil și, nu în ultimul rând, vorbește des cu colegii din cluburile Retromobil și Dracula MOG – clubul de Morgan al cărui membru cu numărul 47 este.
„Mi-aș dori foarte mult să ajung la concursurile de frumusețe din Europa sau la Auction-Festival din SUA.“
Din punctul său de vedere, mașinile de epocă se împart în trei categorii – cele care stau permanent într-o colecție și nu ies niciodată, cele care ies doar în zilele festive, la concursurile de eleganță și sunt conduse pe distanțe scurte și cele de care te poți bucura conducându-le cât de mult îți permite timpul. „Eu mă bucur de ale mele – în ieșiri scurte cu Morganul și în vacanțe cu Mustangul.“
Mașinile retro le păstrează în garajul de acasă, spre disperarea soției, care își ține mașina în curte. „Îmi amintește de câte ori are ocazia că ar trebui să le duc în altă parte.“ Speră să le poată face un garaj doar al lor în viitorul apropiat.
Mașinile de epocă pot costa de la câteva zeci de mii de euro până la peste 10 milioane de euro bucata. Prețul depinde de foarte multe aspecte, cum ar fi numărul de mașini fabricate sub acel model, anul de fabricație și, foarte important, cât de originale sunt.
„Orice modificare adusă mașinii înseamnă automat o scădere drastică de preț. Investiția mea până în acest moment e de puțin peste 100.000 de euro. Aici trebuie ținut cont că valoarea lor crește în fiecare an.“
Mustangului său, spre exemplu, i-a crescut valoarea cu câteva mii de euro în doar patru ani. Și nu e o mașină foarte scumpă, după cum spune Felix Pătrășcanu. Dar e considerată un icon car și e originală.
Antreprenorul merge mult și cu avionul, dar și cu mașina, iar uneori face un mix din cele două. În Italia, spre exemplu, a zburat până la Bologna, unde își trimisese mașina pe peridoc. Iar după plimbarea prin zonă la bordul ei, s-a întors acasă tot cu avionul. Iar autoturismul a revenit în România pe platformă.
„A conduce astfel de mașini nu e foarte comod. Morganul, spre exemplu, e foarte incomod. E foarte clasic, ca să zic așa.“ Îi lipsește servodirecția, iar amortizoarele foarte mici o fac rigidă la condus. Plus că trebuie să fii foarte atent, în permanență, la temperatura lichidului de răcire.
„E un stil aparte de condus și trebuie să îți cunoști mașina foarte bine.“
Îi repugnă ideea de a avea o persoană care să fie în permanență cu el în rolul de șofer, așa că preferă să conducă el.
„În acest moment, sunt în proces de cunoaștere cu Mercedesul G.“ Deși inițial nu s-au înțeles, ba chiar uneori l-a enervat din cauza consumului mare de carburant, acum relația a atins un nivel de
acceptare care are toate șansele să se transforme în dragoste. „E departe de a fi mașina perfectă, iar eu sunt departe de a-i fi proprietarul ideal. Dar, de fapt, aceasta e cheia fiecărei relații de lungă durată, nu?“
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția