O economistă româncă ce a trăit mai mulți ani la Londra a deschis alături de mama și sora sa un hotel butic de lux pe o insulă din Grecia. Hotelul este cotat de revistele de specialitate printre cele mai frumoase inaugurări din 2020. GALERIE FOTO
„Noi căutam un apartament de vacanță pentru familie, în niciun caz o clădire de dimensiunea asta sau un hotel“, spune Oana Aristide. Timp de un an nu au reușit să găsească ceva care să le placă suficient de mult și oarecum își pierduseră speranța că vor da peste casa ideală.
Insula grecească Syros din Marea Egee este cea mai populată dintre Ciclade. Orașul-capitală Ermoupolis este de altfel centrul administrativ al acestor insule recognoscibile datorită arhitecturii specifice, cu clădirile mai albe ca zăpada și cu doar câteva accente albastre. Syros este mai puțin cunoscută decât cosmopolitul Mikonos și decât romanticul Santorini, dar are ceva doar al său. Și tocmai acest farmec discret este cel care îi atrage an de an pe greci și pe turiștii străini care vor să se bucure din plin de ospitalitatea elenă. Unul dintre acești vizitatori a fost ani la rând Oana Aristide, o româncă plecată din țară acum circa trei decenii alături de familie. Tot alături de sora și mama sa, dar și împreună cu un prieten apropiat, ea a deschis recent porțile unui hotel de lux, de doar nouă camere, amplasat într-o clădire istorică, chiar în insula Syros.
„Noi căutam un apartament de vacanță pentru familie, în niciun caz o clădire de dimensiunea asta sau un hotel“, spune Oana Aristide. Timp de un an nu au reușit să găsească ceva care să le placă suficient de mult și oarecum își pierduseră speranța că vor da peste casa ideală.
„Clădirea în care este hotelul ne-a fost arătată din întâmplare. Am trecut prin fața ei și am cerut să o vedem din curiozitate, ea fiind una din cele mai frumoase case de pe insulă.“ Le-a plăcut atât de mult încât s-au hotărât că merită efortul de a o cumpăra. Era mult peste bugetul lor și nu putea fi vorba să o cumpăre doar pentru ele – Oana, mama și sora sa. „Singura șansă era să facem din asta un business.“ Așa a început să se scrie povestea Aristide Hotel.
Clădirea ce găzduiește hotelul a fost construită în anii ’20 de o familie de armatori, spre sfârșitul perioadei de glorie a insulei.
„Credem că este una dintre ultimele clădiri din Grecia construite în stil neoclasic. Din multe puncte de vedere, asta a fost un noroc pentru noi.“ Mai exact, au fost folosite metode mai moderne de construcție, iar clădirea, deși părăsită, era într-o stare foarte bună din punct de vedere structural în momentul în care au preluat-o.
„Familia de armatori a locuit în casă câteva decenii, după care a fost vândută către altă familie de armatori. Noi suntem primii proprietari care nu avem nici măcar o bărcuță de pescuit.“
Au început renovarea în 2018 și au terminat-o acum, în plină pandemie. Au deschis hotelul astă-vară, când era doar pe jumătate gata, mai exact cinci din cele nouă camere puteau primi oaspeți. Inaugurarea propriu-zisă, cu toate camerele și spațiile publice și private gata, va fi anul acesta.
„A fost mult mai scump decât am estimat inițial, în principal fiindcă după ce ne-a venit ideea să facem un hotel, ne-am hotărât să facem hotelul nostru de vis.“ În afară de faptul că asta presupune costuri mult mai mari pentru materiale și decorațiuni, proprietarii au ales să nu segmenteze spațiile diferit și să lase clădirea intactă.
„Asta înseamnă că în loc să facem o serie de camere relativ identice, am adaptat designul spațiilor existente și a trebuit să găsim soluții pentru fiecare în parte.“ Au păstrat detaliile originale, foarte frumoase, ale clădirii, respectiv gresia veche, parchetul, decorațiunile de pe tavan, ușile și geamurile în stil vechi. Dar mobilierul și restul decorului sunt in stil modern și eclectic.
„Sora și mama mea sunt mari amatoare de design interior și ele au ales majoritatea obiectelor. Am dorit să fie modern și aerisit, dar cu caracter.“ Oana recunoaște că toate trei au oroare de interioare bej care încearcă doar să nu deranjeze pe nimeni și să fie cât mai anonime. „Probabil că nu va plăcea tuturor stilul hotelului, dar ne-am asumat acest risc.“
Pentru realizarea proiectului au colaborat cu o firmă de design interior și arhitectură din Cluj, Todor Cosmin.
Cosmin a fost cel care a proiectat băile, care i-au dat extrem de multă bătaie de cap din punctul de vedere al execuției. „Dar, credem noi, arată spectaculos. Și barul este tot proiectul lor, și piesele de mobilier din marmură.“ Ideea de bază a fost să folosească materiale adevărate, și niciodată vreunul care încearcă să pară altceva. Deci, lemnul e lemn, marmura e marmură și așa mai departe.
„Am fost fascinate încă de la început de câte feluri diferite de marmură există în Grecia și având în vedere că marmura era deja o parte importantă a clădirii – scările de la intrare, cu coloane dorice, sunt din marmură Dionisos-Pentelicon, din care este făcut și Parthenonul -, ne-am hotărât să folosim diferite feluri de marmură greacă în băi și pentru câteva piese de mobilier.“
Marmura poate să dea impresia de spațiu încărcat, dar când este combinată cu un design modern și curat poate ieși ceva superb, adaugă Oana.
„Credem că hotelul este diferit de ce există pe insulă și în Grecia în general. Designul diferă din start. Am încercat să creăm o atmosferă în care musafirii să se simtă că și cum ar fi în vizită la prieteni care întâmplător au o casă foarte frumoasă, mai degrabă decât la un hotel.“
Au căutat se evite clișeele hoteliere și speră ca asta să se reflecte și în servicii.
„Faptul că avem o galerie de artă și un artists’ residency (spațiu de rezidență pentru artiști – trad.), iarăși ne diferențiază. Iar colecția de artă din hotel este, credem noi, la un standard mai înalt decât se găsește de obicei în hoteluri.“ De altfel, hotelul a fost și recomandat de Saatchi Gallery, una din cele mai cunoscute galerii de artă din lume.
Pe segmentul premium nu există decât un alt hotel în Syros, spune Oana. Deoarece locuitorii insulei au avut tot timpul alte opțiuni de angajare sau business, nu au investit foarte mult în turism. Oana știe bine insula pentru că și-a făcut concediile aici încă din 2012. A cucerit-o combinația de atmosferă de insulă mediterană – cu tot ce înseamnă asta -, cu aspectul urban și sofisticat al orașului Ermoupolis, care are teatru, operă, universitate, galerii de artă, baruri studențești și altele.
„Este un loc deosebit. În anii aceștia am observat că toți cei care vin în Syros o primă dată, odată ce descoperă insula, revin.“ Și mulți devin și ușor obsedați de ideea de a nu mai spune nimănui despre acest loc, ca nu cumva să se schimbe, să se strice.
„Eu sunt puțin mai optimistă și sper că insula nu se va schimba în rău. Are exemplul negativ al Mykonosului și nu vrea nimeni să ajungem așa.“
În plus, ea crede că Syros nu va atrage niciodată genul de turist care se duce la all inclusive și e mulțumit să stea toată ziua pe o plajă plină de alți străini, iar chelnerii să i se adreseze în frânturi din limba sa, o insulă unde mâncarea să fie ceva „internaționalo-sinistru“ la prețuri de restaurant cu stele Michelin.
„Prefer să avem mai puțini turiști, dar mai sofisticați. Nu zic asta în sensul de turiști mai bogați“ deloc chiar, ci în sensul de turist care poate face diferența între ceva fals și ceva autentic.“
Iar când vine vorba de turiști, Oana spune că și-ar dori în primul rând să primească vizitatori pe o perioadă mai lungă de timp, vremea în Syros fiind minunată din mai până la final de octombrie. „Nu înțeleg de ce ar vrea toți să se înghesuie în iulie sau august.“
Grecii știu insula foarte bine, este un loc de vacanță popular în special pentru descendenții marilor industriași din trecut, tocmai datorită istoriei insulei ca centru cultural și comercial al țării. Străinii nu o știu aproape deloc și asta parțial fiindcă localnicii nu au vrut ca ea să devină un loc turistic.
„Vizitatorilor cred că le-aș spune să se aștepte să găsească un loc adevărat, autentic, cu un caracter al său și care trăiește indiferent de prezența sau nu a turiștilor.“ Syros e o insulă unde poți foarte bine să lenevești pe o plajă, dar unde poți și să ieși seara la un concert improvizat într-un bar sau să participi la o dezbatere spontană în piață.
„Un loc foarte frumos și bogat istoric, Ermoupolis are sute de clădiri monumentale, străzi și trotuare de marmură – dar care nu are aerul unui muzeu, ci mai degrabă unul ușor anarhic-boem.“
În Syros există posibilitatea practicării de sporturi de apă, dar sunt și trasee în partea de nord a insulei care este o rezervație naturală. Sunt și muzee, cluburi de echitație și festivaluri. Insula are un festival de film internațional, unul de jazz, altul de animație, de street art și multe altele. E și un punct bun de explorat celelalte insule cicladice din jur, crede Oana Aristide, cea care a deschis hotelul Aristide alături de familia sa.
„Investitorii suntem noi – sora mea, mama și cu mine -, alături de un prieten foarte apropiat, care e ca un membru al familiei. Noi trei am emigrat în Suedia în 1989. Avem o poveste mai complicată, tatăl nostru este din Yemen, iar străbunicii din partea mamei sunt greci, așa că suntem obișnuiți, în familie, să ne mutăm dintr-o țară în alta.“ Nu aveau experiență în domeniul HoReCa înainte de a lansa acest proiect. Mama este mic întreprinzător – are un cabinet de cosmetică -, sora Oanei este medic, iar ea e economist (mai recent și scriitoare).
„Familia mea este în Suedia, iar eu am locuit la Londra înainte de a mă muta în Syros.” Ea a locuit o vreme și în România, unde a absolvit ASE-ul și unde a lucrat câțiva ani – dintre care trei la BNR.
Sora sa lucrează de cinci ani în nordul Suediei ca medic, mult timp chiar în cercul polar arctic, iar salariul ei a fost cel care a finanțat mare parte a lucrărilor de renovare. „De departe, cel mai greu a fost faptul că sora mea a trebuit să stea în nordul Suediei și să lucreze într-un ritm care nu cred că e sănătos pentru nimeni, mult mai mult timp decât am crezut inițial. Ultimele dăți când am discutat când ar putea să se întoarcă – mai exact, din ce moment va putea hotelul să fie independent din punct de vedere financiar – a plâns.“ Inițial nu credeau că „exilul“ ei va dura mai mult de un an, un an și jumătate.
Ce se întâmplă când restaurezi o clădire este că mai întâi distrugi, dai găuri și, o perioadă lungă de timp, casa arată mult mai rău decât inițial, ceea ce e foarte descurajant.
„Cred că cel mai frumos moment a fost când am început să zugrăvim și am putut vedea în sfârșit clădirea așa cum ne-o ima-ginam noi. Ulterior, a fost foarte plăcut să primim atâtea confirmări că ceea ce am făcut a fost totuși OK.“
Deși a fost un proces lung și complex, Oana spune că ar lua-o de la capăt dacă ar fi nevoie. „Suntem genul de oameni cărora ne e mai degrabă teamă să regretăm ce nu am făcut, decât ce am făcut.“ În plus, sunt mulțumite de felul în care a ieșit hotelul și bucuroase că au salvat o clădire care de ani de zile rămăsese în paragină.
„Eu personal am învățat enorm în acești patru ani și cred că am avut o viață mai interesantă decât dacă aș fi continuat ce făceam până atunci.“
Deschiderea Aristide Hotel a coincis cu pandemia, iar turismul a fost una dintre cele mai lovite industrii. Oana spune că a fost o lovitură grea pentru întreg sectorul, dar cu atât mai mult pentru un hotel care tocmai se lansează. Ea speră însă ca acest eveniment să reprezinte un nou moment zero pentru industrie.
„Ne dorim foarte mult acest lucru, ar fi bine și pentru locurile care sunt expuse la foarte mult turism și care își pierd orice spirit al lor, ar fi bine și pentru mediul înconjurător și cred că și pentru turiști ar fi de preferat să călătorească mai puțin, dar calitativ mai bine. Dacă pandemia provoacă această schimbare, ar fi minunat.“
Anul ăsta fondatorii Aristide Hotel speră să demareze programul de artists’ residency. Totul a fost complicat din cauza pandemiei și a faptului că încă nu se știe când se va putea călători fără probleme.
„Avem și un program de sustenabilitate. Ideal ar fi să reușim să plantăm copaci cât să compensăm pentru impactul negativ asupra mediului înconjurător al sosirilor musafirilor noștri. Sper ca până la începutul sezonului să fie funcțional și aspectul acesta.“
Planurile nu se opresc însă aici. Clădirea mai are un etaj la demisol care încă nu a fost renovat și în care familia Oanei ar vrea să facă un spa, astfel încât să fie mai plăcută o vizită și în sezonul rece.
„Aici ne gândim în principal la turiștii greci care ar putea veni ușor din Atena pentru un weekend.“
Cei care vin acum la Aristide Hotel pot lua micul dejun aici, dar și brunch-ul, iar seara sunt pregătite gustări, cât pentru o cină ușoară.
„Încercăm, pe cât posibil, să folosim ingrediente locale, sezoniere și rețete autohtone. Bucătăria greacă este extrem de bogată, în special pe insule, există sute de rețete. Este destul de nedrept că majoritatea oamenilor nu cunosc bucătăria greacă decât prin prisma souvlaki sau gyros.“
De exemplu, orașul medieval Ano Syros din spatele Ermoupolis consideră că are propria cultură culinară și rețete care nu se găsesc nicăieri altundeva în Grecia.
„Nu vrem să oferim toate mesele fiindcă sunt restaurante foarte bune pe insulă, iar asta merită explorat. Avem, în schimb, cred eu, cea mai bună și cuprinzătoare listă de vinuri grecești și cicladice de pe insulă.“
Oana speră ca pentru musafirii hotelului experiența de a sta seara la un pahar de vin pe terasă, privind marea, să fie una dintre cele mai plăcute din concediul lor.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția