Cum arată arta de nouă generație? Un artist a construit un solar care inițial a fost folosit conform destinației și ca formă de eliberare, dar ulterior a fost transformat în galerie de artă
Noua scenă artistică românească este dinamică și diversă.
De la jumătatea lunii septembrie până în prima parte din octombrie, la ARCUB – Hanul Gabroveni au fost expuse 50 de lucrări, a tot atâția tineri artiști români, care au adus în fața publicului larg creații din sfera artelor vizuale, creații precum fotografii, picturi, sculpturi, instalații, video, grafică, desen și formate digitale. Cum se vede arta prin ochii noii generații?
Albert Kaan este un artist care trăiește și lucrează în București, dar și în satul Gulia, încorporând astfel în practica sa artistică atât experiențele din viața urbană, cât și pe cele din rural. Lucrările sale se bazează pe actul de a trăi și de a transforma spațiul personal într-un loc de joacă comun pentru public, după cum spune chiar el.
În pandemie, s-a mutat la părinții săi, în satul Gulia, unde a construit un solar care inițial a fost folosit conform destinației și ca formă de eliberare, dar ulterior a fost transformat în galerie de artă. În prima zi a lunii, o dată la două luni, un artist este invitat să își expună lucrările în acest spațiu inedit.
Albert Kaan este unul dintre cei 50 de tineri artiști care și-au expus operele la ARCUB – Hanul Gabroveni, în cadrul expoziției Catalizator de Începuturi. Alături de el, în același spațiu, a fost prezentată și o lucrare a Ioanei Alecu. Ea a ales o tehnică foarte inedită de exprimare artistică, respectiv mașina de scris. Consideră că mașina de scris este un obiect autentic, aparte și încărcat de emoția trecutului. Ideile personale influențate de prezent se îmbină așadar prin această tehnică cu amintirea trecutului.
„Lucrările ei explorează teme marcante din istoria țării, cum ar fi fenomenul deportării românilor, evenimente care au marcat trecutul nostru recent și care au dus la diluarea esenței mediului rural, spune Roxana Purcaru, fondator și director de creație al brandului de modă Maigre și voluntar al ONG-ului Cred în România
Catalizator de Începuturi este proiectul Cred în România, o organizație nonprofit, apolitică, civică și culturală, care promovează demersul celor care au încredere că România merită și România poate, explică ea. „Suntem 16 voluntari implicați activ în acest proiect și venim din domenii foarte diverse: juridic, diplomație, antreprenoriat, marketing și IT. În noiembrie anul trecut, colegii mei au propus o serie de proiecte, iar Catalizator de Începuturi a strâns cele mai multe voturi, urmând a fi implementat în 2024.“
Aceeași ONG are în portofoliu și proiectul 100 de motive Cred în România, prin care peste 100 de personalități marcante din domeniul cultural, sportiv, antreprenorial sau din cercetare au împărtășit motivele pentru care cred în România. Totodată, în 2022 asociația a adus în atenția publicului și orașe care inspiră, tărâmuri cu istorie și tradiție, comori naturale și stațiuni turistice prin proiectul Destinația Anului.
În ceea ce privește Catalizator de Începuturi, acesta a pornit ca un concurs de artă ce a culminat cu o expoziție și cu evenimente menite să promoveze tinerii artiști.
„Vrem să susținem dialoguri, să inspirăm audiența și să cultivăm conexiuni între artiști, galerii, alți promotori din domeniu și iubitorii de artă.“
Roxana Purcaru spune că apelul de înscriere a avut parte de un succes uriaș, cu aproximativ 350 de artiști care au dat curs invitației. E vorba de persoane de până în 35 de ani, fie studenți, fie absolvenți ai unei facultăți cu profil artistic.
Juriul care a selectat cele 50 de lucrări expuse (câte una per artist) a fost format din cinci personalități din domeniu – Roxana Dragu (galerist, manager cultural și traducător literar), Petru Lucaci (artist vizual), Maria Pașc (istoric de artă), Mihai Zgondoiu (artist, curator și galerist independent) și Suzana Vasilescu (galerist). Criteriile de selecție au fost originalitatea, creativitatea ideii, tehnica de execuție, coerența conceptului, relevanța pentru contextul expoziției și impresia personală a fiecărui jurat.
Au fost alese lucrări din sfere variate ale artei, de la desen, pictură, fotografie la instalație, sculptură, gravură, grafică, tehnică neconvențională, film etc. Totuși, cele mai multe au fost picturi. Pictura a dominat însă și în lucrările înscrise, nu doar în cele selectate.
„Noua scenă artistică românească este dinamică și diversă, cu un val proaspăt de creatori care explorează teme contemporane și provocări sociale într-un mod inovator și original“, spune Roxana. Ea adaugă că artiștii se remarcă printr-o abordare multidisciplinară, care combină artele vizuale cu performance-ul, cu arta digitală, instalațiile, arta video și altele.
Spre exemplu, lucrarea „Suave“, a Claudiei Andra Riza, este realizată în grafit și reprezintă o căutare a sinelui. Alegerea tehnicii reflectă intenția de a sublinia delicatețea și subtilitatea subiectului, precum și complexitatea emoțională pe care o poate transmite un desen monocrom, potrivit artistei.
Rămânând în sfera emoțiilor, pictura „Yearning For Connection“, al ATOMA, face parte din proiectul „Sevraja“, care își dorește să exploreze singurătatea și izolarea și modul în care ne raportăm la ele. Rețelele de socializare ne oferă lucruri care aparent ni se potrivesc și, în același timp, ne oferă o doză de dopamină care la început ne stimulează, iar apoi ne devine necesară, explică artista. Și lucrarea „A Dream Of Life, It Might Come True“ a Lorenei Ana-Maria Buta, ce face parte din cadrul proiectului „UNREAL“, transmite un moment critic al trăirii intense de depersonalizare – alterare și distorsionare a realității.
În timp ce unii artiști au ales să se întoarcă cu fața către viitor sau să privească în prezent, alții au căutat experiențe trecute. E cazul lui Ștefan Curelici. Motivul central al lucrării sale „Privind Peste Hotare“ îl reprezintă stațiile de cale ferată, care sunt legate de experiența călătoriilor cu trenul pe care artistul le-a efectuat frecvent în timpul studenției, între orașul natal și cel în care studia. Aceste călătorii reprezentau o suspendare a timpului, iar vagonul de tren devenea un spațiu de cugetări, lectură, introspecție, discuții și odihnă. În acest context, peronul de beton apărea izbitor la coborâre ca o confruntare cu realitatea.
Pentru unele lucrări, artiștii au ales să se întoarcă mai degrabă către sine, decât către trecut, prezent ori viitor. Este cazul Nectariei Ioana Guraliuc, cu lucrarea Autoportret cu Uroborus. Prin aceasta, artista a vrut să reprezinte relația ei cu ideea de infinit, mistic, caracterizat de acea strălucire ca de astru. „Ideea de infinit nu mă doboară, deși nu o pot înțelege pe deplin, om efemer fiind“, spune ea.
Un aspect important al scenei artistice contemporane din România, crede Roxana Purcaru, este dat de rolul tot mai mare al platformelor sociale prin care artiștii pot vorbi direct cu publicul despre arta lor și își pot împărtăși cu aceștia viziunea creativă într-un mod mult mai personal. De asemenea, galeriile private au un rol foarte important în promovarea tinerilor creatori la fel și galeriile alternative, spațiile de artă și festivalurile care evoluează și se transformă de la o ediție la alta.
„Publicul din România devine din ce în ce mai deschis către artă, în special în marile orașe unde evenimentele culturale sunt tot mai frecvente.“ Cu toate acestea, receptivitatea față de arta contemporană variază destul de mult în funcție de regiune și de gradul de expunere al persoanelor sau comunităților.
Arta contemporană, mai ales cea experimentală sau conceptuală, poate fi încă percepută ca fiind provocatoare sau greu de înțeles de un segment larg al populației, acest lucru fiind specific și altor țări, nu doar României. Acest tip de artă nu urmează canoanele clasice și necesită o educație culturală sau o deschidere mai mare spre interpretare, adaugă ea.
„Totuși, frumosul a început să fie recunoscut în ultima perioadă nu doar în formele tradiționale, ci și în inovație, în special de către generațiile tinere.“
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția