Basme de porțelan sau care este povestea atelierului de ceramică Îngeri și Zmei din comuna Șotrile, județul Prahova: Alege să folosești un obiect lucrat manual. Îți va oferi o experiență personală mult timp
Îngeri și Zmei, atelierul de ceramică realizat de la zero de Irina Amza în comuna Șotrile, județul Prahova este un loc unde se coc basme de porțelan. Unele piese sunt robuste și rugoase, ca niște aripi de zmei, iar alte piese sunt transparente și subtile, ca niște aripi de îngeri.
Îngeri și Zmei, atelierul de ceramică realizat de la zero de Irina Amza în comuna Șotrile, județul Prahova este un loc unde se coc basme de porțelan. Unele piese sunt robuste și rugoase, ca niște aripi de zmei, iar alte piese sunt transparente și subtile, ca niște aripi de îngeri. Dar frumusețea meșteșugului Irinei este că el devine realitate, nu este doar o poveste. Piesele care ies din mâinile ei nu sunt obiecte de muzeu, ci creații domesticite, care ne rup din realitățile virtuale în care ne pierdem uneori, pentru a ne aduce aminte cât de frumoasă este viața reală. Ca o poveste…
Foarte concret, Îngeri și Zmei a pornit la drum în 2015, ca firmă, prin obținerea unor fonduri europene. Construcția atelierului a început în 2017, iar lucrările s-au terminat cam prin 2020. În spatele acestui proiect este Irina Amza, absolventă a Academiei de Studii Economice, dar și a Colegiului de Institutori Waldorf, Secția arte plastice.
„Am lucrat mai bine de 12 ani în domeniul designului de interior, în cadrul unei companii care oferă soluții accesibile de home furnishing. Mi-a plăcut foarte tare această perioadă, am învățat mult, mai ales despre importanța democrației designului și despre cât de greu este să faci un design simplu și funcțional. Oricât de mult am fost îndrăgostită de acest job, la un moment dat am simțit că îi ofer mai mult decât trebuie și am început să mă gândesc la o variantă care să îmi aducă mai multe satisfacții personale“, spune Irina Amza. A ales ceramica știind de la bun început că nu va fi doar un hobby. Scopul ei a fost acela de a crea obiecte cu un design simplu și funcțional, obiecte pentru interacțiuni zilnice, nu piese de muzeu.
„Povestea Îngerilor și a Zmeilor a început, ca orice basm, de la un gând–dorință, cel al (re)descoperirii de sine, trecând pas cu pas prin fiecare etapă necesară concretizării acestui gând-imbold, precum personajul din poveste, un drum inițiatic pornind de la imaginarea și făurirea obiectelor în sine și terminând cu partea pragmatică, cea a construirii cadrului necesar pentru punerea în practică a gândului inițial“, spune Irina Amza, „naratoarea“ proiectului Îngeri și Zmei.
Tot ea adaugă că a fost un proiect complex, care a venit cu multe învățăminte pe măsură ce a prins contur.
„Privind în urmă, cred că etapa construirii la propriu a clădirii atelierului, în comuna Șotrile din județul Prahova, care s-a prelungit destul de mult și a cuprins și perioada pandemiei, a fost una dintre acele încercări în care am avut parte atât de «omul spân», cât și de «Sfânta Vineri» și doar determinarea cu care îmi urmăresc scopurile și disciplina muncii m-au ajutat să câștig această luptă.“
Numele de „Îngeri și Zmei – basme de porțelan“ a fost o alegere firească, spune Irina, care se caracterizează ca o mare iubitoare de povești și simboluri arhetipale.
„Denumirea nu cuprinde un antagonism, ci mai degrabă o alăturare a două tipologii de personaje des întâlnite în mitologia românească, unele cu o vibrație albastră de foarte de sus, iar celelalte telurice, mai aproape de pământ.“
Aceste personaje-simbol se regăsesc în caracteristicile produselor sale. Unele obiecte sunt robuste și au texturi rugoase, asemănându-se cu o piele de zmeu, altele sunt subtile și transparente, ca o aripă de înger, explică creatoarea lor.
„Nu îmi doresc să transpun ad litteram, în mod grafic, aceste două simboluri, ci mai degrabă să transmit subtil mesajele celor două tipuri de entități, către cei care apreciază ceea ce creez.“
Iar mesajul este înțeles poate și pentru că toți ne dorim să credem în basme.
„Fără a avea o grafică evidentă, am avut surpriza să văd că mesajul meu a fost înțeles de multă lume. Cum spunea una dintre clientele mele, «îngerii sunt cei care glazurează, iar zmeii aleg să nu o facă».“ Astfel, se face referire la contrastul de texturi care este caracteristic obiectelor create in atelier. Din atelierul Îngeri și Zmei ies obiecte utilitare și decorative.
„Pentru că noțiunea de frumos este relativă, aș caracteriza obiectele create de mine ca fiind în primul rând funcționale, cu un design ergonomic și apoi plăcute văzului.“ Îi place să ofere surprize celor care le folosesc, fie un mâner de cană sub forme de bilă – un mâner care este ludic și ergonomic în același timp, fie suprafețe glazurate și neglazurate într-un singur obiect – pentru senzații tactile diferite, fie creații cu dublă utilitate, cum ar fi «oul-vază» care se transformă dintr-un obiect decorativ într-unul utilitar – decorativ prin întoarcerea lui cu susul în jos.
Cât se poate de conștient, Irina spune că a ales să nu facă artă din simplul motiv că își dorește ca obiectele Îngeri și Zmei să fie folosite în fiecare zi, să prindă viață, să facă parte din povestea fiecărui om care interacționează cu ele.
„Mă călăuzesc după principiul designului democratic și îmi propun să îmi aduc aportul în educarea vizuală a consumatorului.“ Mesajul său se dorește a fi simplu și onest. „Alege să folosești un obiect lucrat manual, de la realizarea barbotinei de porțelan până la arderea finală, pentru că acest obiect vine însoțit de un design simplu, natural, original prin formă, culori și textură și îți oferă o experiență personală pentru o lungă perioadă de timp.“
Este declarația sa de dragoste făcută acestei lumi surprinzătoare și complexe, în continuă mișcare și evoluție.
Acum, piesele Îngeri și Zmei pot fi găsite în magazinele Ototo, în librăriile Cărturești și, din aprilie, sunt disponibile în deViscri Shop, din satul Viscri. Online, creațiile pot fi achiziționate prin intermediul contului de Instagram @ingerisizmei.
Planuri pentru viitorul apropiat există, dar toate la timpul lor.
„Îmi este puțin teamă să vorbesc despre planuri, nu din superstiție, ci pornind de la ideea că dacă încep să povestesc oamenilor ce voi dori să fac pe viitor, voi ajunge să cred că deja am pus bazele acestor intenții și voi pierde din vedere etapele firești de realizare a acestor proiecte. Prefer să vorbesc și să surprind prin fapte și obiecte, dar promit că voi face tot ce îmi stă în putere să bucur cât mai mulți oameni cu basmele mele din porțelan!“
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția