Supliment editat de Ziarul Financiar

Gastronomie

Cum arată Bucureștiul prin ochii unora dintre cei mai longevivi expați? Astăzi povestim cu Vanya Panayotova, country general manager L’Oréal România, despre locurile ei preferate din oraș. "E ca Cenușăreasa, dacă l-ai scuturat de praf, îi descoperi frumusețea"

Vanya Panayotova este country general manager pentru L’Oréal România din toamna lui 2018, iar de la începutul acestui an a preluat și conducerea operațiunilor din zona Adria-Balcani, este vorba de Bulgaria, Croația, Serbia, Bosnia și Herțegovina, Slovenia, Albania, Muntenegru, Macedonia de Nord și Kosovo. Născută la sud de Dunăre, în Bulgaria, Vanya locuiește la București de circa doi ani, însă n…

Cum arată Bucureștiul prin ochii unora dintre cei mai longevivi expați? Astăzi povestim cu Vanya Panayotova, country general manager L’Oréal România, despre locurile ei preferate din oraș. "E ca Cenușăreasa, dacă l-ai scuturat de praf, îi descoperi frumusețea"
Cum arată Bucureștiul prin ochii unora dintre cei mai longevivi expați? Astăzi povestim cu Vanya Panayotova, country general manager L’Oréal România, despre locurile ei preferate din oraș. "E ca Cenușăreasa, dacă l-ai scuturat de praf, îi descoperi frumusețea" · Foto: După Afaceri

Vanya Panayotova este country general manager pentru L’Oréal România din toamna lui 2018, iar de la începutul acestui an a preluat și conducerea operațiunilor din zona Adria-Balcani, este vorba de Bulgaria, Croația, Serbia, Bosnia și Herțegovina, Slovenia, Albania, Muntenegru, Macedonia de Nord și Kosovo. Născută la sud de Dunăre, în Bulgaria, Vanya locuiește la București de circa doi ani, însă nu este la primul contact cu orașul pe care l-a descoperit prima dată în 2004. De altfel, ea a locuit în Capitală împreună cu familia de trei ori, între 2004 și 2007, între 2010 și 2012 și acum, începând din 2018.

„M-am născut la doar 270 de kilometri de România, la Varna în Bulgaria, motiv pentru care iubesc marea. Am absolvit facultatea de medicină, însă când am simțit că mediul economic se schimbă (în primii ani ai capitalismului – n.red.) am trecut înspre zona de business”, spunea ea la scurtă vreme după ce a preluat mandatul actual.

Care a fost prima dumneavoastră legătură cu România? Dar cu Bucureștiul?

Am câteva amintiri foarte vechi despre România din copilărie, când părinții mei și cu mine am traversat țara cu mașina, din Republica Moldova în Bulgaria. Era o zi gri și rece de iarnă și îmi amintesc vag că am trecut prin niște sate mohorâte, neprietenoase și destul de sărace. Pe de altă parte îmi amintesc și că mama avea un set de porțelan din România, foarte frumos, pe care îl iubea și din care servea cele mai bune prăjituri ale ei. Mulți ani am păstrat aceste prime impresii amestecate. 

Am vizitat țara din nou, deja adult, în 1999 și am fost impresionată de bulevardele centrale mari și de dimensiunile Bu­cureștiului. Nu semăna nimic cu amintirile mele din copilărie – orașul era luminos și strălucitor, se dezvolta foarte repede. Am venit cu mașina și atunci și, la întoarcere în Bulgaria, la câțiva kilometri de graniță am avut un mic accident, iar mulți oameni au sărit să mă ajute. Acesta a fost primul meu contact real cu România. Încă le mai sunt recunoscătoare acelor oameni.

Care a fost prima impresie pe care v-a lăsat-o Bucureștiul când ați venit aici?

Am vizitat adesea orașul între 1999 și 2004. Am venit, prima oară, în mai 1999 și am stat la un hotel lângă Piața Presei. Îmi amintesc cât de verde era Bucureștiul și cum totul înflorea. Seara am mers la o discotecă, iar tinerii erau atât de veseli și de frumoși! Noi eram un grup destul de numeros de străini, iar bucureștenii pe care i-am întâlnit atunci erau atât de dornici să ne cunoscă, ne vorbeau despre visurile și ambițiile lor… Erau anii de după Revoluție și era atât de multă energie pozitivă în tânăra generație! N-am să uit niciodată acea energie și pasiune. Ne-am mutat în București, pentru prima oară, în 2004.

Care considerați că este principala schimbare ce s-a petrecut în oraș de atunci?

Pentru mine, cel mai bun lucru este renovarea frumoaselor clădiri istorice și reîmprospătarea centrului vechi. Am aflat că la în­ceputul secolului XX Bucureștiul era numit «Micul Paris» și înțeleg perfect de ce – aceste case vechi incredibil de frumoase, cu arhitectură impresionantă, ce amintesc de Europa Centrală și de Vest, dar care au trăsături unice, românești – asta este ceea ce face din București un oraș cu adevărat uimitor. 

Iubesc, de asemenea, străzile noi și parcurile din oraș, am observat deschiderea de malluri

peste tot și „declinul“ bulevardului Magheru și al Căii Victoriei ca destinații de cumpărături. Îmi place să văd cât de multe restaurante noi, moderne și câte locuri interesante se deschid în Bu­curești și cum cresc nivelul și calitatea serviciilor. Însă am fost martoră și la intensificarea traficului în fiecare an până a devenit una dintre cele mai mari probleme ale orașului. 

Care este locul dvs. preferat din București și de ce?

Ah, am multe – parcul Cișmigiu, străduțele din zona Kiseleff, Muzeul Național de Artă a României (unde mă duc direct în zona dedicată lui Nicolae Grigorescu – îi ador picturile cu viață rurală și natură!), băncile de pe marginea lacului Herăstrău, restaurantele din Floreasca.  

Dezvăluiți-ne o descoperire recentă din oraș.

Acum câteva luni am aflat, din întâmplare, că reședința familiei Ceaușescu este deschisă pentru vizionare și am mers de două ori de atunci. Cum am crescut în timpul socialismului, vizitarea acestui muzeu mi-a trezit sentimente duale. Pe de o parte, arhitectura remarcabilă și decorațiunile luxoase îmi ating simțul estetic, căci unele aspecte ale casei sunt cu adevărat frumoase. Pe de altă parte, este atât de multă durere legată de acea perioadă a istoriei României. Vizi­tarea muzeului nu mă poate lăsa indiferentă și este interesant să observ evoluția propriilor sentimente de fiecare dată când îl vizitez. Mă face să mă gândesc dacă suntem capabili să ne acceptăm și să ne iertăm trecutul.

Cum arată, pe scurt, un weekend pe care îl petreceți în Capitală? Care sunt locurile frecventate, activitățile preferate?

Soțul meu și cu mine suntem persoane foarte active și, de obicei, ne începem weekendul cu câteva activități sportive matinale, în parcul Herăstrău. Apoi ne bucurăm de un prânz delicios la unul dintre multele noi restaurante gourmet din centru. Urmărim destul de îndeaproape viața artistică a orașului și dacă este vreun concert interesant, mergem seara. Unul dintre cele mai prețioase momente pentru mine în București sunt superbele concerte de muzică clasică de la Ateneu.

Când avem musafiri, și trebuie să recunosc că se întâmplă destul de des, mergem în locurile noastre preferate pe care le-am enumerat mai sus. Însă îi și sfătuim pe vizitatori să se plimbe pur și simplu pe străzi și să încerce să cuprindă atmosfera unică a orașului, care e ca nicio alta – datorită istoriei sale, oamenilor, arhitecturii și „vibe“-ului deosebit. Este ca un vin vechi, special, într-o sticlă comună – trebuie să deschizi sticla și să încerci vinul… apoi devii pasionat.

Ce-i lipsește astăzi Bucureștiului?

Mai multe piste pentru biciclete.

În încheiere, cum ați descrie orașul într-o frază sau într-un cuvânt?

Un „oraș ca Cenușăreasa“. Odată ce l-ai scuturat de praf, îi descoperi frumusețea și nu poți să nu te îndrăgostești de el, pentru totdeauna.

Coperta Octombrie 2026

Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția